Din totdeauna, românul a știut și în situații de restriște, să-și mângâie sufletul cu un cântec, cu o poezie care să le aline dorul de cei de acasă. Acest fapt este demonstrat de acești oameni simpli, absolut necunoscuți, dar care au fost părtași la nașterea României Mari și care ne-au lăsat însemnat pe o foaie de hârtie, mărturia sensibilității și a dragostei nețărmurite pentru neam și țară. Direct din tranșeele războiului pentru Întregirea Națională (1916-1918), soldatul și ofițerul român a reușit prin bunul său simț românesc să-și exprime prin versuri cuvântul doinit, adevărul despre bucuria, simțămintele, revolta, ura sau dragostea, sentimente izvorâte din nevoia de a se face auzit. În vreme de război, soldații care știau să scrie își exprimau de cele mai multe ori trăirile și sentimentele în agende sau prin scrisori pe care le trimiteau acasă celor dragi.

Încă din timpul războiului, ziarul „România. Organ al apărării naționale”, care a funcționat între lunile februarie 1917-martie 1918, sub direcția rezervistului Mihail Sadoveanu, a publicat în paginile sale poezii ostășești scrise direct din tranșeele războiului. De asemenea, astfel de poezii au fost tipărite atât în ziarul Neamul Românesc, condus de Nicolae Iorga, cât și în volume de poezii, cum sunt:  „Doruri și amoruri. Poezii scrise pe front și în Moldova, publicate în timpul războiului (1916-1918)”, apărut în 1919 la Alexandria,  dar și „Poezii și cântece de pe front”, volum întocmit de Nicolae Tomiciu și Nicolae A. Roșu.

Cert este că astfel de poezii se regăsesc pierdute prin diferite dosare ale Arhivelor Militare Române printre importante rapoarte, ordine de zi sau jurnale de operații ale diferitelor unități militare, dar care au fost meticulos arhivate de către Serviciul de Informații al Armatei Române. În acest sens, este elocvent Ordinul Circular nr. 2228/28 martie 1920, prin care Secția a IV-a a Marelui Stat Major făcea precizări importante fostelor unități militare participante la Războiul pentru Întregirea Națională: „Pentru pregătirea sufletească și educația morală a generațiilor tinere care se ridică de acum înainte, cea mai vie și sfântă pildă sunt fără îndoială faptele săvârșite de bravii noștri ostași în cursul Marelui Război pentru Dezrobirea Neamului. În acest scop, toate faptele în acest fel, trebuiesc aduse la cunoștința tuturor și cât mai mult răsplătite, atât prin convorbirile zilnice cu soldații în cazărmi, cât și prin publicitate”. În același timp, Regina Maria afirma referitor la sacrificiul suprem pentru țară și neam al soldatului român în Primul Război Mondial: „Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor” (Calendarul Regina Maria 1918, Tipografia Serviciului Geografic 1918, Iași).

Concluzionând, poeziile scrise de soldați și diferiți ofițeri direct din tranșeele Regimentelor românești redau în primul rând trăirile semnatarilor în momentul scrierii, cunoscuți sau nu, și reprezintă mărturia faptului că moartea iminentă, în aceste împrejurări, l-a determinat pe soldatul român să se exteriorizeze și prin versuri, chiar dacă nu era poet, el făcând acest lucru simplu în termeni curați și conciși, constituind un adevărat patrimoniu personal pentru aceștia și contribuind nemijlocit la îmbogățirea istoriografiei care tratează Primul Război Mondial

Miercurea paștelor

impresii din luptele cu bolșevicii

Scumpă și drăguță fată

Primește această carte

Că matale ți-o trimit

De Paști cum am petrecut

Ce fel de jocuri și flori

Din Miercurea Paștelor

Când e dragul fetelor

Se așteaptă sărbătorile

Ca să înceapă horile.

Când era în zori de zi

Se deșteptau fetili

Noi treceam în jos pe vale

Scoboram munții stâncoși

Și fugeau corbi sperioși

De ai noștri Feți-Frumoși.

Când fuse să dau în sat

Domnul maior ne-a cuvântat

Băieți și-ai mei feciori

Batalion de vânători

Voi care știți a lupta

C-ați luptat de atâtea ori

În munții Carpaților

Cu baioneta i-ați spart pieptul

Atunci când ați trecut Oltul

Iar când fuse la Mărășești

Voi atuncea ați arătat

Cu cine au de luptat.

Acum avem de luptat

Cu maghiar ăst blestemat

Care n-are niciun rol

Decât furturi, jafuri și omor

Să știți și să-i arătați

De ce aici au venit

Și ce avem de înfăptuit.

Noi cu toții am strigat

Și din gură am declarat

Pentru sfânta libertate

Vom lupta până la moarte

Am strigat cu glas fierbinte

Cu Dumnezeu tot înainte

Vom merge nu ne vom opri

Când la Tisa vom sosi.

Acolo-n zi de sărbătoare

Se face hora cea mare

Am mers după cum am spus

Când era soarele sus

Să cântăm și să jucăm

Ochi cu maghiarii să dăm

Când cânta cucul pe munte

Întâlnirăm fete multe

Fete multe și frumoase

Cu ochi mândri negrișori

Ne dau buchete cu flori

Și ziceau cu glas plăcut

Fraților bine ați venit.

Când cânta cucu de zori

S-aude larma cailor

Maghiarilor pișicheri

Numită masin ghiver

Cânta cucu pe ogoare

Noi cântam hora cea mare

Dar ce fel de joc și cânt

Cum știm ostașii de rând

Și ia arma și să tragă

Să bocnească-n carne vie

În maghiari bată-i pustia

Când trăgea mitraliera

Atunci își pierdeau puterea

Căci moartea îi secera

Și prin șanțuri rămâneau.

Unde loveau cu grenada

Maghiarii cădeau grămada

Noi știm cânta din cariera,

Cântam din mitraliera,

Astfel jucam noi atunci

Și pe dealuri și pe lunci

La poalele muntelui

Pe la Gurahonțului

De ar fi știut mândra mea

Cum eram noi atuncea,

Ne-ai fi pus panglică în păr

Garoafe și rotunjori

Ne găseam drăguță fată

La Sopta Mare și însemnată

Să stăm pentru libertate,

Libertatea fraților

Din Țara Crișurilor.

Scrisă de mine departe de casă, după terminarea luptei de la Zeldeș, Gurahonțului și Bonțești, în ziua de 16 aprilie 1919, Caporal Ion Tudorache, din Regimentul 2 Vânători Regina Elisabeta, Compania 8 mitraliere.

Sursa:

-Arhivele Militare Române, fond Secția a II-a Informații a Marelui Stat Major.

Prof.dr. Cornel Mărculescu