1 iulie 1941. A 10-a zi de război!

♦ Ion Antonescu răspunde lui Adolf Hitler la scrisoarea primită în 29 iunie și-l informează despre dispozițiile date pentru a asigura ,,unitatea de conducere” în cadrul concepției germane de desfășurarea a operațiilor militare (la dispoziţia Armatei 11 germane au fost puse 6 divizii de infanterie, 1 divizie blindată, 3 brigăzi de munte şi 3 brigăzi de cavalerie, precum şi mijoce suplimentare de artilerie grea, unităţi anticar etc.). Mai face cunoscut și faptul că a luat ,,toate măsurile ca transportul produselor petrolifere să se facă cu cea mai mare intensitate, punând în acest scop la dispoziție toate cisternele necesare”.

♦ Pentru a înlesni cooperarea de luptă cu trupele germane, Marele Cartier General ordonă: ,,1. Fiecare mică unitate română, începând de la grupa de luptă, va avea câte un steguleţ tricolor pe care îi vor ridica şi face vizibil către trupele germane care s-ar găsi în apropiere. 2. Prezenţa trupelor române va fi anunţată prin semnale de trompetă: trei scurte unul după altul repetate la interval de câte un minut. 3. Patrule de legătură care să anunţe trupele germane de prezenţa trupelor române”.

♦ În estul României ia sfârşit ,,bătălia aşteptării” (începută la 22 iunie 1941), care a avut un caracter de ,,defensivă activă”, cu scopul de ,,a atrage” cât mai multe forțe sovietice și a pregăti trecerea la ofensivă în raport cu desfășurarea generală a operațiilor militare. În acest timp, trupele române și germane au executat incursiuni în dispozitivul inamic şi au constituit capete de pod peste Prut, care deşi nu au putut fi menţinute în totalitate (cu excepţia celor de la Călineşti-Bădărăi și Sculeni şi, o săptămână, a celui de la Bogdăneşti), au determinat comandamentul sovietic să menţină forţe importante la flancul sudic al frontului. Eficiente au fost și luptele din Bucovina, care au avut ca rezultat realizarea unor pătrunderi de până la 10-12 km în dispozitivul inamic

♦ Comandanții de mari unități și unități pregătesc iminenta trecere la ofensivă spre Nistru. Unii dintre ei au probleme în a acorda prioritatea primului atac unităților și subunităților din subordine.

• Referindu-se la acest lucru, comandantul Regimentului 13 dorobanți consemnează: ,,Am pus comandanților de batalioane întrebarea: cine să treacă cel dintâi? Cei trei maiori au cerut această onoare. Norocul meu a fost că marea unitate a hotărât, fără să mă întrebe, cel dintâi trece Batalionul I. Câtă veselie la acest batalion, în special pe maior care este basarabean”. În cadrul cuvintelor de încurajare spuse apropiaților la miezul nopții le-a amintit că la 2 iulie a murit ,,Marele Voievod Ștefan, patronul regimentului”, și ,,că trebuie în această zi să-i facem parastas pe pământul Basarabiei”.

♦ Generalul Ilie Şteflea, comandantul Diviziei 3 infanterie, dislocată în jurul Capitalei, adresează o telegramă generalului Ion Antonescu: ,,Ofiţerii şi trupa bravelor regimente ale acestei divizii, pe ale cărei stindarde fâlfâie ordinul «Mihai Viteazul», vă roagă stăruitor a le da prilejul să dovedească în lupta cu inamicul că merită marea cinste cu care toţi se mândresc de a vă fi avut comandant”.

♦ Luptele de la Scumpia (pe malul stâng al Prutului) sunt consemnate astfel în jurnalul de operaţii al Regimentului 7 dorobanți: ,,Inamicul luptă sălbatic, fără formaţie, în iureş sălbatic, cu ţipete mongolice se aruncă asupra plutonului sublocotenentului de rezervă Mihăilescu Grigore. Plutonul răspunde scurt, se încleştează om cu om în lupte strânse corp la corp. Şase mongoli se îndreaptă asupra ofiţerului, pe patru îi doboară cu focul pistolului său, dar nu mai are cartuşe. Mongolii sunt gata să-i înfigă baioneta în piept. Spontan, ofiţerul scoate masca de gaze şi o aruncă asupra lor. Neştiind ce este, mongolii o rup la fugă înapoi. Locotenentul Bilaşcu, cu compania sa, manevrând pe la est, inamicul este înconjurat şi nimicit până la unul. Tabloul este înfricoşător. Grămezi de mongoli seceraţi de mitraliere, capete rupte de explozii de grenade, piepturi străpunse de baionete acoperă terenul”.

♦ La fel de încrâncenate sunt şi luptele de la nord de Şerbeni, duse de două plutoane și o grupă de mitraliere din Divizia 6 infanterie: ,,În timpul trecerii – menționează un document de epocă întocmit după mărturiile unui supraviețuitor – două plutitoare s-au răsturnat, căzând în Prut două puști-mitralieră și înecându-se doi soldați. Când să treacă și plutonul 3, au fost surprinși de focuri puternice de arme automate și aruncătoare din direcția cotei 233 și 179. Aceste două plutoane au fost contraatacate la ora 4.20 de circa două plutoane rusești după ce au pătruns 3 km est Prut și au trecut de linia Colhoz. În acestă luptă locotenentul de rezervă Popa Cezar e rănit grav. Contraatacul a fost oprit de focul plutoanelor trecute al bazei de foc de pe malul nostru și al artileriei. Rușii au contraatacat a doua oară din direcția nord-est. Subunitatea se apără cu 1/4 din efectiv, iar restul sunt în curs de retragere, însă foarte greu din cauza focurilor de mitralieră care flancau locul de trecere. În acest timp este rănit sublocotenentul Teodorescu Mihai care reușește să treacă Prutul înot. La ora 13, locotenentul Gronea, comandantul plutonului 1, reușește să treacă înapoi cu plutonul lui și o grupă de mitraliere pe la nord de satul Șerbeni, folosindu-se în executarea retragerii de un plutitor pe care curentul apei l-a dus la malul rusesc. Locotenentul Gronea raporteză că la inamic a rămas locotenentul Popa Cezar rănit grav și un număr de 6 oameni morți. O echipă din trei brancardieri trece Prutul pentru a aduce pe locotenentul Popa Cezar. În timpul când încercau să-l transporte, o mitralieră de la cota 113 deschide focul și omoară pe locotenentul Popa, 2 bracardieri și rănește un soldat, care reușește să treacă Prutul”.

♦ În afara rezistenţei opusă de trupele sovietice, unităţile Diviziei 21 infanterie se confruntă şi cu condiţiile atmosferice nefavorabile: ,,În cursul după-amiezii şi în noptea de 1/2 iulie – consemnează jurnalul de operaţii al marii unităţi – o ploaie torenţială căzută încontinuu a făcut impracticabile drumurile din zonă, aşa că mişcarea unităţilor se face în condiţii extrem de grele”.

♦ Aviația sovietică bombardează din nou Bucureștii, fără rezultate desosebite (o bombă a lovit o magazie din cartierul Tei, iar altele nu au explodat). În alte zone, avioane sovietice, ,,purtând cruce neagră şi tricolorul românesc, zburând jos, au mitraliat muncitori de pe câmp şi trupe, care crezând că sunt aviatori români sau aliaţi nu au luat măsuri să se adăpostească”. Unele avioane ajung, în mod surprinzător, până la… Ploieşti.

♦ Drama evreilor din cele două ,,trenuri ale morţii” continuă spre Călăraşi, chiar dacă în unele staţii de cale ferată li s-a oferit apă şi alimente.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu