La Arhivele Naționale Istorice Centrale, în fondul „Comisia Centrală de la Focșani” (dosar nr. 8/1860, fila 4), se află adresa dată în 4 mai 1860, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza către Comisia Centrală de la Focșani, referitoare la: „două proiecte de lege, pentru desființarea a unui număr de Monastiri și Schituri, precum și pentru stârpirea cerșetoriei în Moldavia, unul și altul votate de Adunarea Electivă din Iași”. Documentul, semnat de Alexandru Ioan Cuza și contrasemnat de Mihail Kogălniceanu, președintele Consiliului de Miniștri, este autentificat cu sigiliul rotund (45 mm), imprimat cu tuș roșu, pe care îl vom prezenta recurgând la heraldică și la sigilografie.
Sigiliul are în emblemă un scut de tip „francez modern”, dreptunghiular, cu talpa în acoladă, despicat, cuprinzând în cartierul din dextra, pe fond roșu (sus) și albastru (jos), capul de bour, redat din față, cu coarnele curbate în interior și cu o stea cu șase raze între ele, iar în cartierul din senestra, pe fond roșu (sus), aur (mijloc) și albastru (jos), acvila, redată în întregime și din față, cu aripile deschise, cea dreaptă dispusă în bandă, cea stângă în bară, cu zborul în sus. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, are ca suporți doi delfini cu capetele afrontate sub scut și cu cozile în sus și terminate în floare de lalea. Compoziția heraldică este înscrisă într-un pavilion, căptușit cu hermină și prins în partea superioară sub o coroană, terminată, de asemenea, cu glob crucifer, flancată de însemnele puterii domnești: la dextra buzduganul, la senestra sabia cu mânerul în sus, ambele redate pe jumătate. Pavilionul stă pe o panoplie formată din șase steaguri desfășurate, dispuse câte trei de fiecare parte, iar la bază o tobă, două țevi de tun, două trompete și două grămezi de câte șase ghiulele plasate 1:2:3. În exergă, mărginită la exterior de un cerc liniar, legenda: * NOI ALECSANDRU IOAN I * DOMNU PRINCIPATELOR UNITE MOLDOVA ȘI ȚERRA ROMÂNEASCĂ.
Glosar de termeni: afrontat = se spune despre două animale care se privesc; albastru = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală; aur = metal utilizat în alcătuirea stemelor; este reprezentat convenţional prin puncte plasate la egală distanţă între ele; banda = piesa onorabilă a scutului realizată prin trasarea a două diagonale din colțul drept superior spre colțul stâng inferior, formând o fâșie; bara = piesa onorabilă a scutului alcătuită prin trasarea a două diagonale ce unesc colțul stâng superior cu colțul drept inferior, obținându-se o fâșie; coroană închisă = coroana formată dintr-un cerc frontal de care se prind mai multe arcuri ce se unesc în partea superioară; despicat = termen care indică împărţirea în două părţi egale, printr-o linie verticală, a unei suprafeţe, scut, cartier sau mobile; dextra = termen prin care se indică poziţia unei mobile în scut, la dreapta; în heraldică poziţia dreapta-stânga este inversă decât în accepţiunea curentă; emblemă = reprezentarea gravată pe suprafaţa unui sigiliu; exergă = spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri, în care se gravează textul legendei; glob crucifer = sferă suprapusă de o cruce care se găseşte în vârful coroanelor închise, în mâna unor personaje sau deasupra unor scuturi; hermină = blană utilizată în alcătuirea stemelor, în special la căptuşirea pavilioanelor şi mantourilor; este reprezentată convenţional printr-o suprafaţă albă semănată cu codiţe negre; legendă = textul scris, de obicei la marginea spaţiuluisigilar, circular de la dreapta spre stânga, indicând numele şi atributele posesorului; panoplie = termen indicând arme, steaguri sau instrumente muzicale, aranjate simetric sub scut (peste care se aşează scutul); pavilion = ornament exterior al scutului sub formă de mantou, prevăzut în partea superioară cu un baldachin; roşu = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală; senestru = termen indicând poziţia spre stânga; sigilografia = știință specială a istoriei care are ca obiect studierea sigiliilor sub toate aspectele, indiferent de dată; sigiliu = amprenta rămasă pe suportul documentului în urma aplicării matricei sigilare ce poartă o emblemă şi un text menit a individualiza posesorul; suport = element exterior al scutului, reprezentat de un animal având rolul de a sprijini scutul; timbrat = termen care indică poziţia unei mobile faţă de scut; zbor = figură heraldică naturală reprezentată ca două aripi de pasăre.
dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,
Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.
