Începând cu anul 1996 am auzit înaintea oricărei campanii electorale următoarea lozincă: “Dacă venim noi la putere instaurăm meritocrația, eliminăm nepotismul, aducem în funcțiile publice oameni noi, competenți, înlocuim toți conducătorii comuniști ai instituțiilor publice și regiilor de stat”.
Frumoasă lozincă de campanie, în care au crezut toți acei tineri, care susțineau cu cele mai sincere intenții forțele de dreapta, considerate progresiste.
După 30 de ani de la revoluție observăm cu tristețe, că nimic nu s-a schimbat.
La fiecare preluare a puterii politice, după alegeri, au fost schimbați doar decidenții politici de la vârf.
Dar totdeauna au rămas in picioare, acei cameleoni, apolitici, cum își spun ei, care s-au adaptat din mers “nevoilor” noilor politicieni.
Cum spunea un clasic: “Și ei e oameni d’omle, are și ei familie, necesități, plăceri”. Și conform acestei logici, deprinse pe vremea comunismului, acești, șefi, directori, directorași, s-au adaptat din mers, au intrat, cu umilința, servilismul și obediența specifică, pe sub pielea noilor conducători, le-au descoperit “punctul G”, producându-le orgasme nebănuite.
Mulți dintre noii lideri, provenind din funcții mici, unele provinciale, au căzut repede în extaz, au fost vrăjiți de sirenele bătrâne sau tinere, cu fuste scurte sau decolteu generos, și au uitat de promisiunile făcute tinerilor, în campania electorală . Acești tineri de bună credință, au crezut, s-au pregătit temeinic, în țară și străinătate, pentru a contribui la modernizarea societății și a instituțiilor publice.
Dar au fost dezamăgiți profund, când s-au trezit conduși de aceiași directori comuniști, care nu au niciun interes in modernizare. În multe regii de stat, din subordinea guvernului, nu doar că au rămas aceiași directori de pe vremea lui Ceaușescu, dar după ce au ieșit la pensie, au fost angajați pe același post, primind și pensie și salariu, că, de….. are statul bani.
Acești “indispensabili” ai managementului de stat, nu au niciun interes in investiții pentru modernizare, pe principiul, “dacă băgăm banii în investiții, de unde ne mai plătește statul, pensiile și salariile”.
Dacă ne uităm la clădirile rămase în administrația statului, hotelurile, stațiunile balneo, clădirile de patrimoniu, au rămas în paragină fără să se investească ceva, în ultimii 30 de ani. Se mai investește parțial, pe ici pe colo, pe unde își mai petrec vacanțele “iubiții conducători”.
Unii dintre acești “manageri de succes”apropie sau au depășit 70 de ani, iar tinerii “frumoși și liberi” așteaptă în zadar, să fie numiți în funcții de conducere, pentru a pune în practică ideile novatoare, dobândite în ani de studiu și practică. Dar după cum merg lucrurile, nu vor avea aceste oportunități până la vârsta pensionării.
Paradoxal, noii lideri de dreapta, urmașii Brătienilor și ai lui Maniu, anticomuniști și antisecuriști, acceptă cu mare drag serviciile foștilor comuniști și securiști.
Concluzia: “votați schimbarea!”….. și…. mai vedem după!
Col. (r) PAUL GHEORGHE NECULA
