Îți arată drumul spre tine. Își măsoară timpul în zâmbete și îmbrățișări. Se povestește prin copii. Se lasă la ușa clasei și se reconstruiește din cei pe care îi are în față. Se uită în formule, ecuații, cărți, desene, cântece, locuri îndepărtate, jocuri, întrebări, răspunsuri. Nu se oprește din învățat. Se șlefuiește în ani. Nu merge la serviciu niciodată. Merge la școală, la copii. Nu-l sperie schimbarea. Nu renunță.  Nu lasă pe nimeni în spate. Poate doar pe el…
Crește odată cu cei mici. Nu e pefect! Nici nu vrea. Știe că greșelile sunt surse de învățare.
Mulți îi spun „omul de la catedră” și e greșit.  E cel care îți arată lumea de afară. E „omul de la fereastră”. De la lumină.
E ziua oamenilor-fereastră. Un mulțumesc le este zbor.
La mulți ani!

Prof. Iulia Maria Gândea Roșoiu