Cine poate spune, în ultimii ani, că a mai primit o scrisoare? Probabil vă întrebați care ar fi rostul când există atâtea mijloace prin care putem să comunicăm: e-mail, mesaje text, apeluri video.
Scrisul de mână a devenit demodat și…peste mână.
Ne-am simplificat în propoziții scurte și fețișoare hazlii.
Ne scriem și scriem în șabloane.
Același solfegiu banal este repetat zi de zi.
Fugim de cuvinte și apăsăm pe fețișoare și gif-uri.
Coala albă ne sperie.
Am făcut un exercițiu zilele trecute și am scris câteva scrisori. De mână!
Mi-am amintit de ce îmi plăcea să scriu. Scrisul de mână curge din tine, te scoate din tiparul impus, te provoacă să nu te-ascunzi în spatele unui emoticon, te obligă să te așezi și să îți faci cuib din cuvinte.
Ne grăbim să scriem! Ne acoperim în mesaje fără ecou.
Din când în când ar fi bine să ne oprim și să stăm față în față cu hârtia albă.
Să ne scriem de mână și să fim scriși de mână. Pe îndelete! Fără steluțe, inimoare, fețișoare.
Doar tu, un stilou și o hârtie-un exercițiu care te scoate din cutie.

Iulia Rosoiu