Dragi copii, am să vă spun o poveste nemaiauzită, pe care o știu numai eu, dar pentru că ați fost cuminți și ascultători, am să v-o spun și vouă. Era într-o primăvară, când natura începuse să renască. Pământul își îmbrăcase mantia de iarbă mătăsoasă, pomii își împodobiseră crengile cu ghirlande de frunze verzi, soarele începuse să arunce spre pământ raze încinse, cerul era mai albastru și mai înalt, zilele se măriseră, iar nopțile, nopțile erau din ce în ce mai scurte și mai călduroase. Păsările călătoare începuseră, stoluri, stoluri să revină la cuiburi, după o lungă și grea călătorie. Înainte de ajunge în satul meu, un stol de rândunele se opri să-și mai tragă sufletul, între cer și pământ, aninate pe sârmele de înaltă electricitate, din mijlocul câmpului. Nici nu poposiră bine, că și auziră larmă mare în tufișul din jurul stâlpului din imediata apropiere. Se auzeau, prin forfota de-acolo, plânsete, cuvinte de încurajare, tânguieli…
– Vai de mine, vai de mine, ce mă fac?, plângea un iepuraș, cu glasul stins de-atâta plans. Copiii se vor supăra tare rău dacă nu vor găsi prin ogradă ouă de ciocolată, așa cum au găsit în fiecare an. Cum voi mai putea eu, cu piciorușul rupt, să alerg numai într-o singură noapte …Și satul e atât de mare!…Și, și, mai zise el printre sughițuri, mâine este Paștele!…
– Nu mai plânge, Rilă-Magic, mai este timp până se înserează, poate îți trece piciorușul!, îl încuraja o iepuroaică tânără și îngăduitoare.
– Nu are cum să îi trecă, e rupt…se repezi un iepuroi arțăgos. Eu i-am zis să fie atent, să nu se accidenteze, că anul acesta este Iepurașul Magic. Cine mă rog frumos o să scoată ouăle din trăistuță? Că de alregat putem alerga toți…
– Dar o să-i punem o atelă și un bandaj, și poate,…zise timid un iepuraș. – Nicio șansă, timpul e prea scurt pentru vindecare. Asta e, anul acesta Paștele e compromis! Auzind acestea, iepurașul începu să plângă și mai tare. Rândunicile se priveau, mirate, neînțelegând despre ce este vorba. Cea mai mare dintre rândunici, își luă ușor zborul și se așeză pe o creangă, curioasă să afle ce s-a întâmplat.
– Hei, iepurașilor, bună! Care-i pricina supărării voastre? Asta dacă nu sunt prea indiscretă.
– Cum să nu fim supărați? Iepurașul responsabil cu ouăle de Paște, anul acesta, și-a rupt un picior. Acum, nu mai poate alerga din ogradă în ogradă să ascundă ouă de ciocolată pentru copilașii din satul din apropiere. El este singurul care poate scoate din trăistuța fermecată ouă fără număr!
– Dar, voi? Voi aveți picioare zdravene? Puteți alerga? – Noi? Noi, desigur!, răspunse iepuroaica cea tânără, dar…
– Niciun dar! Trebuie să salvăm Paștele și să oferim bucurie copiilor. Dragii de ei! Cum să-i dezamăgim? Așteptați, vă voi spune îndată ce avem de făcut. Își luă zborul înapoi până la rândunelele care auziseră toată conversația și le spuse:
– Ați auzit despre ce este vorba! Trebuie să ne gândim cum îi ajutăm pe iepurași. După un timp, problema era ca și rezolvată. Mai trebuia să le comunice iepurașilor planul lor. Se lăsară toate, în zbor, până la baza stâlpului, iar rândunica cea înțeleaptă spuse:
– Uite cum o să facem: voi aveți picioare bune pentru alergat, noi putem zbura, iar Rilă-Magic poate scoate ouă din trăistuță. Deci, vom împleti un covoraș din fire de iarbă și rămurele pe care îl vom așeza pe „ Marele Magician”. Noi îi vom sălta în aer și vom pluti pe deasupra satului. Voi veți merge din ogradă în ogradă prinzând ouăle pe care Rilă le va scoate din traistă și vi le va aruncă la fiecare, urmând apoi a le pitula pe unde veți crede voi de cuviință, dar în așa fel încât, nici un ou să nu rămână negăsit. Ei, ce ziceți? Sunteți de acord ca împreună să salvăm Paștele?
– Cum să nu? Firește că suntem de acord! Sunteți minunate! Nu știu ce ne-am fi făcut fără voi!, strigară iepurașii în cor. La treabă, nu e timp de pierdut! Știți vorba aceea: Unde-s mulți, puterea crește! Și într-adevăr, împreună, au dus treaba la bun sfârșit, în numele prieteniei, spre bucuria copiilor, mari și mici, care în dimineața zilei de Paște au găsit o mulțime de ouă de ciocolată pitulate prin curțile lor. Vă întrebați de unde știu eu povestea? De la rândunica cea înțeleaptă, care își are cuibul sub streașina mea!
Flori Bungete
