2 iulie 1941. A 11-a zi de război!
Regimentul 13 dorobanţi (jurnal de operaţii): ,,Entuziasmul populaţiei este de nedescris; se trag clopotele bisericii, iar dangătul lor anunţă din nou pe credincioşi că credinţa strămoşească a reînviat şi că Dumnezeu nu poate ajuta pe cei care au dărâmat Biserica şi înjosit Crucea. Pe urmele Voievodului nebiruit, izbânda zilei ne-a ajutat să-i facem parastas printr-o luptă demnă de vitejia lui, iar în clopotele basarabene, simţeam ecoul celor de la Putna, trase de sihaştrii ctitoriei sale”.
♦ Armatele 3, 4 române și 11 germană forțează Prutul și trec la ofensiva propriu-zisă (ipoteza ,,München”).
• Lovitura principală o execută Armata 11 germană (general Eugen von Schobert), în partea centrală a Basarabiei, pe direcția nord Iași – Moghilev (la nord de masivul Corneşti). • Armata 3 română (general Petre Dumitrescu) acţionează în subordinea Armatei 11 germane, în nordul Bucovinei, pe direcţia Storojineţ – Cernăuţi – Hotin, iar Armata 4 română (general Nicolae Ciupercă), în subordinea Marelui Cartier General român, pe direcţia Leova – Cetatea Albă.
• În unele locuri, acțiunea de forțare a Prutului s-a făcut mai ușor, în altele cu dificultate.
• La Divizia 14 infanterie pe direcţia de efort atacă Regimentul 13 dorobanţi: ,,Batalionul I – consemnează jurnalul de operaţii al unităţii – atinge plaja la ora 3.25, compania căpitanului Lateș Ioan, cu el în frunte, se suie în bărci și în câteva clipe este pe malul opus. Abia acum inamicul observă locul de trecere și dezlănțuie barajul de foc. Bravii pontonieri germani – care nu treceau – deși cad mulți, nu se intimidează și într-un ritm foarte accelerat trec restul batalionului, lăsând însă cu durere pe fundul apei pe bravul locotenent Crețulescu Leonard, lovit de o schijă și răsturnându-se din barcă. Batalionul intră în luptă cu inamicul zăpăcit de atâta îndrăzneală și cu un curaj deosebit distruge rezistențele de pe mal și-l împinge spre Bogdănești. În acest timp trec și celelalte batalioane, întrebuințându-se o oră mai puțin decât timpul prevăzut, astfel că la ora 5.30 eram cu toții pe pământul Basarabiei, deja udat cu destul sânge din cel mai curat și nobil românesc. Lovitura a fost atât de crâncenă și neașteptată pentru inamic, încât își părăsește chiar mortierele grele, mitraliere și muniții și fuge în derută. Un contraatac inamic dinspre Zăgărancea este pus pe goană de mitralierele sublocotenentului de rezervă Adamescu. Din turla bisericii de la Bogdănești se trage asupra noastră. Câteva rafale de mitraliere de ale noastre reduc la tăcere acest cuib inamic. Cad însă răniți maiorii Ivăneanu și Goanță și căpitanul Cerne Gheorghe; bravii locotenent Condurache Grigore și sublocotenentul de rezervă Stescu Eugen sunt morți… La ora 7 stăpânim cota 113, primul obiectiv al regimentului. Fără oprire și într-un elan de nedescris plăieșii lui Ștefan se țin după inamic fără să-i dea posibilitatea de a se reface”.
• Urmărirea continuă, până în sera zilei, Compania cercetare intrând în Petreşti, iar Compania 6 în Todireşti.
• ,,Entuziasmul populaţiei – continuă jurnalul de operaţii – este de nedescris; se trag clopotele bisericii, iar dangătul lor anunţă din nou pe credincioşi că credinţa strămoşească a reînviat şi că Dumnezeu nu poate ajuta pe cei care au dărâmat Biserica şi înjosit Crucea. Pe urmele Voievodului nebiruit, izbânda zilei ne-a ajutat să-i facem parastas printr-o luptă demnă de vitejia lui, iar în clopotele basarabene, simţeam ecoul celor de la Putna, trase de sihaştrii ctitoriei sale”.
♦ În zona Diviziei 35 infanterie, forțarea Prutului se face după-amiaza, prin surprindere, la orele 16.45, în prezența generalului Ion Antonescu. Până la căderea serii, Regimentul 67 infanterie reușește să treacă două batalioane și să ocupe, cu pierderi minime, creasta Dealului Coștiuleni.
• Apar şi greşeli de concepţie şi execuţie, ceea ce face ca generalul Cristache Popescu, comandantul Diviziei 21 infanterie, să fie înlocuit de la comanda marii unități cu generalul Nicolae Dăscălescu.
♦ La Divizia 8 infanterie, artileria nu numai că nu reuşeşte să sprijine batalionul Regimentului 7 vânători care era atacat puternic de către inamic, dar execută trageri şi asupra trupelor proprii. În panica produsă, ostaşii români se retrag în dezordine spre pădurea Călineşti, trecând rîul Camenca, fiecare cum pot, unii ,,aproape dezbrăcaţi, numai în cămăşi”. Pierderile se ridică la 54 militari ucişi, 91 dispăruţi şi 73 răniţi.
♦ Armata 4 reaminteşte că Ion Antonescu a ordonat ,,să se ia cele mai severe măsuri pentru ca în zona de operaţii ofiţerii şi subofiţerii să păstreze cea mai corectă şi civilizată atitudine faţă de populaţia civilă, chiar dacă este duşmană. Cine va îndrăzni să jefuiescă, să brutalizeze fără niciun motiv sau să-şi apropie diferite bunuri ale populaţiei civile, care trebuie considerate ca bunuri ale statului, vor fi sancţionaţi pe loc”. ♦ ,,Tribune de Lausane” recunoşte justeţea cauzei pentru care a intrat în luptă România: ,,În vara anului 1940 România a fost silită să cedeze Basarabia şi Bucovina pe care le redobândise în 1918. Amărăciunea a fost atât de mare cu cât aceste jertfe nu au fost singurele. A sosit ceasul de a recuceri cel puţin o parte din teritoriile pierdute”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu
