You are currently viewing EDITORIAL: Sechestrarea/capturarea Flotei maritime române de către sovietici (II).

EDITORIAL: Sechestrarea/capturarea Flotei maritime române de către sovietici (II).

  • Post category:Editorial

Comandamentului Forțelor Navale Maritime, 5 septembrie 1944: ,,Trupele sovietice pătrund la bordul navelor și dezarmează ofițerii și maiștri pe care îi adună la Gara maritimă. Navele sunt armate cu ofițeri și echipaje sovietice”.
Marele Stat Major, 9 octombrie 1944: ,,Nu cunoaștem motivul pentru care navele Marinei regale române au fost dezarmate”.
La 5 septembrie 1944, măsurile abuzive sovietice au culminat cu dezarmarea navelor și internarea echipajelor românești.
Fără a avea vreo bază reală, așa-zisele explicații au constat în următoarele:
,,1) Comandantul sovietic este informat că la bordul navelor române s-ar pregăti o revoltă;
2) Torpilarea vasului «Oituz» și a dragorului sovietic a fost posibilă datorită activității unor agenți germani ce se găsesc printre marinarii români și lipsa de vigilență a marinei române;
3) Plecarea comandantului Forțelor Maritime din Constanța”.
,,Începând cu orele 4 – consemnează jurnalul de operații al Comandamentului Forțelor Navale Maritime –, trupele sovietice pătrund la bordul navelor și dezarmează ofițerii și maiștri pe care îi adună la Gara maritimă. Navele sunt armate cu ofițeri și echipaje sovietice. De asemenea, postul de comandă al comandamentului Forțelor Navale Maritime de la Școala navală este ocupat de forțele sovietice, care dezarmează pe ofițeri și îi transportă într-un camion acoperit la Gara maritimă. Întreaga arhivă operativă, cu casele de fier, cifrurile, sunt încărcate în camioane și ridicate”.
Considerând că situația depășea ,,puterea și autoritatea gradului său”, comandorul Nicolae Bardescu, înlocuitorul la comandă al contraamiralului Horia Măcellariu, a cerut Statului Major al Marinei să trimită la Constanța un delegat cu ,,grad de amiral” pentru ,,a lămuri și restabili contactele cu Comandamentul Naval sovietic”. La această solicitare, veceamiralul Alexandru Georgescu a recomandat ,,calm și răbdare până va trece perioada aceasta grea, care, desigur, se va îmbunătăți”.
Speranțele sale aveau să se dovedească a fi zadarnice, în perioada următoare fiind dezarmate și alte nave române, care au luat ruta porturilor caucaziene, pavilionul național schimbat cu cel sovietic, iar marinarii dezarmați și umiliți.
În dimineața zilei de 5 septembrie 1944 în biroul locotenent-comandorului Eugen Trandafirescu, noul șef de stat major al Comandamentului Forțelor Navale Maritime, a pătruns un locotenent sovietic care, după ce i-a cerut să predea revolverul, a dezarmat și restul personalului. Imediat au început să fie transportate în curte și încărcate în camioane pregătite ,,arhiva, documentele, casete de fier, mașina de cifrat, precum și orice fel de corespondență și registre aflate în birouri”. ,,Între timp – menționează locotenent-comandorul Trandafirescu – am fost prădați și de lucrurile noastre personale (haine, încălțăminte, rufe, ceasuri, mașini de ras etc.). După terminarea și a acestei operații am fost invitați să ne strângem restul de lucruri personale; ne-a îmbarcat într-o dubă și am fost transportați în port la Gara Maritimă, unde pe vremuri ședeau răniții și prizonierii. Aici de găsea deja personalul (ofițeri și maiștri) de la toate navele noastre”.
La rându-i, căpitanul comandor A. Foca, comandantul navei ,,Murgescu”, descrie astfel momentul arestării sale: ,,La ora ora 3, 20 (5 septembrie 1944 – n.n.) aud alergături și vorbe în cazarma prova. Conform ordinelor ce le știam am bănuit că oamenii trec la posturile de luptă și este învălmășeală în cazarmă. Imediat însă ordonanța m-a anunțat că au năvălit rușii pe vas. Abia ieșea din careul subsemnatului că a fost arestat și doi soldați cu un ofițer, cu armele îndreptate spre mine, strigă: «Predați căpitan». Am fost dezarmat, mi s-a luat revolverul «Bereta» și centura și mi s-a ordonat să adun toți ofițerii în salon. Ni s-a dat 5 minute pentru îmbrăcat, apoi ne-au adunat din nou”.
A doua zi, la 6 septembrie, când a sosit la Constanța, contraamiralul Roman August a constat că moralul Comandamentului Forțelor Navale Maritime era ,,destul de scăzut, dezorientarea aproape completă, iar panica și teroarea domneau stăpâne”. Încercarea de a obține imediat o întrevedere cu ofițerii sovietici responsabili a eșuat. Abia la 8 septembrie a fost primit de generalul Morgunov, fără a primi însă prea multe explicații și clarificări. Dezamăgit că nu a putut lua legătura cu șefii trupelor sovietice din Constanța, contraamiralul Roman August constata ,,ideea preconcepută a Comandamentului Naval Sovietic de a dezarma navele române și a dezorganiza Marina regală”, precum și starea de extremă deprimare morală a ofițerilor, maiștrilor și trupei din Constanța în urma evenimentelor petrecute în dimineața zilei de 5 septembrie 1944”.
Situația în care era pusă marina română era de neînțeles mai ales că toate comandamentele și personalul ,,au făcut și fac tot ce la stă în putință pentru stabilirea și menținerea bunelor relații cu comandamentele sovietice și pentru recăpătarea încrederii acestora față de marina română”, așa cum releva, la 19 septembrie 1944, ministrul subsecretar de stat pentru Marină, viceamiralul Ioan Georgescu.
Aceeași constatare era făcută și de Marele Stat Major român, care informa, la 9 octombrie 1944, pe președintele Comisiei Române pentru Aplicarea armistițiului: ,,Nu cunoaștem motivul pentru care navele Marinei regale române au fost dezarmate” și făcea cunoscut că ,,prin aceasta s-a produs printre ofițerii și echipajele Marinei noastre o mare depresiune morală”.
În aceeași zi, tot Marele Stat Major făcea cunoscut că nu știa nimic de soarta ofițerilor de marină internați de sovietici, în pofida numeroaselor intervenții făcute. Având în vedere ,,imperioasa necesitate ca Marina regală română să reintre – împreună cu personalul său – în misiunile de război ce-i revin, iar Marina comercială să mențină buna navigație și transporturile pe Dunăre și eventual pe Mare” se solicita din nou Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului să intervină pentru ,,soluționarea cât mai neîntârziată a urgențelor și grelelor probleme ale Marinei noastre”.
Asemenea generalului Hugo Schwab, pe frontul din Moldova, căpitanul comandor Alexandru Dumbravă s-a sinucis ,,la năvălirea rușilor la bordul navei comandant al Escadrilei de distrugătoare, N.M.S. Regina Maria”. Ofițerul de gardă, căpitanul Nicolae Tudor a fost rănit prin înpunsături de ,,baionetă în piept”.
În final, la 12 octombrie 1944 următoarele nave române au părăsit portul Constanţa, cu echipaje sovietice și cu ,,destinaţie necunoscută”: 4 distrugătoare (,,Regina Maria”, ,,Regele Ferdinand”, ,,Mărăşeşti” şi ,,Mărăşti”), 2 torpiloare (,,Smeul” şi ,,Sborul”), 3 canoniere (,,Dumitrescu”, ,,Ghiculescu” şi ,Stihi”), 1 puitor de mine (,,Murgescu”), 1 navă bază (,,Constanţa”), 3 submarine (,,Delfinul”, ,,Rechinul” şi ,,Marsuinul”), 6 vedete rapide (,,Viscol”, ,,Vedenia”, ,,Vântu”, ,,Viforul”, ,,Vârtejul” şi ,,Vulcanul”), 3 nave contrasubmarine (K.F.K. nr. 1, 2 şi 3), 5 monitoare, 5 vedete fluviale (nr. 1, 2, 4, 5, 6), 50 vase auxiliare proprietatea armatei, 83 vase rechiziţionate de marină.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu