3.2. Meşteşugurile
Meşteşugarii sunt amintiţi în documente de prin sec. al XVI-lea, atunci când s-au putut specializa în realizarea diferitelor obiecte pentru schimb, renunţând la activitatea în agricultură.
Existau diferiţi meşteşugari: zidari, tâmplari şi fierari. Femeile se ocupau, printre altele, cu ţesutul şi realizarea hainelor necesare familiei. Unele obiecte folosite pentru aceste activităţi pot fi văzute la muzeul etnografic amenajat la Căminul Cultural.
De-a lungul satului, Ialomiţa avea numeroase vaduri de moară. În dreptul unora dintre ele s-au şi construit mori: pe Grind – în punctul ,,Crighină”, a lui Răuţoiu (cumpărată mai târziu de Stan Rizescu), a lui Iosif Bălăşescu (prin uliţa Morii până la râu), a lui Dumitru Bălăşescu, pe drumul de la cimitir spre halta Scârlenţa (care dispunea şi de darac, gater şi circular) şi a lui Mitică Bălăşescu (fiul lui Dumitru Bălăşescu), de la biserica ,,Sfântul Nicolae” spre râu. Morile dispuneau de o roată acţionată de forţa apelor Ialomiţei. Aceasta punea în mişcare două pietre care, prin frecare, măcinau cerealele.
Existau în sat numeroşi meşteri dulgheri, având în vedere faptul că multe dintre casele brăneştenilor erau din lemn. Au apărut şi dogarii ce se ocupau cu confecţionarea şi repararea butoaielor, butiilor, putinilor şi tocitoarelor în care se puneau borhotul sau ţuica.
Faptul că nu dispunem de documente care să-i ateste pe meşteşugarii din Brăneşti nu înseamnă că aceştia nu au existat, ci, dimpotrivă, ne obligă să presupunem că aceste meşteşuguri se integrau ocupaţiei agricole pastorale, fiind practicate pe îndelete iarna sau în perioadele dintre muncile agricole.
Prelucrarea pietrei s-a bucurat de o atenţie specială din partea brăneştenilor, datorită abundenţei acesteia. Deasupra troiţei aflată vis-a-vis de halta Scârlenţa a existat o carieră de piatră, din care s-a scos piatra necesară construirii a numeroase locuinţe. Se mai pot vedea şi acum pietrele de la carieră într-un zid aparţinând povernei lui Dumitru Rădulescu . Se pare că şi baza Turnului Chindiei, din cadrul Complexului Naţional Muzeal ,,Curtea Domnească” provine tot de la aceeaşi carieră.
Producerea varului era un alt meşteşug răspândit în Brăneşti. Meşteşugul era răspândit în sat datorită abundenţei materiei prime. Piatra de calcar era adunată din albia Ialomiţei (,,din prundul gârlii”), era zidită sub forma unui cuptor boltit, apoi se făcea focul şi se ardea două zile şi două nopţi. După ce se răceau, pietrele de var erau încărcate în care şi vândute ,,la vale” pe porumb (troc). ,,Foişorul cel boltit” din cadrul C.N.M. ,,Curtea Domnească” din Târgovişte a fost construit folosindu-se ,,40 de care de var de la Brăneşti”. Astăzi, numărul vărarilor a scăzut şi doar câteva familii se mai ocupă cu acest meşteşug, unii dintre ei fabricând şi cărămidă.
Daniel Diaconescu
Va urma.
