Generalul Marcel Ionescu (1890-1964) a fost fiul preotului Moscu Popescu (popa Moscu), locuind vis-a-vis de şipotul aflat lângă Vâlceaua Hotarului şi a purtat numele de fată al mamei sale. Marcel a copilărit în sat, unde a urmat şcoala primară, liceul urmându-l la ,,Ienăchiţă Văcărescu”, în Târgovişte. A absolvit Şcoala Militară de Infanterie de la Bucureşti. A făcut campania din Bulgaria din 1913, având gradul de sublocotenent.
Din 15 august 1916, cu gradul de locotenent, Marcel Ionescu a participat la primul război mondial, remarcându-se prin faptele sale de luptă în bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Aici, compania de infanterie pe care o comanda s-a remarcat prin scoaterea din luptă a unui batalion german, capturarea a două baterii de artilerie şi luarea a 150 de prizonieri germani. Meritele sale au fost recunoscute de comandanţii săi, care l-au decorat pe căpitanul Ionescu cu cea mai înaltă decoraţie militară, Ordinul ,,Mihai Viteazul”.
La propunerea generalului Henri Mathias Berthelot, căpitanul Marcel Ionescu a fost distins cu ,,Legionea de Onoare”. În perioada interbelică, ofiţerul brăneştean a fost avansat la gradele de maior (1920), locotenent-colonel (1930) şi colonel (1936). El a urmat Şcoala Superioară de Război, devenind ofiţer de stat-major la diferite unităţi militare. A fost comandantul Regimentului 91 infanterie de la Alba-Iulia.
S-a distins şi în cel de-al doilea război mondial, în calitate de comandant de brigadă şi de divizie, astfel încât în decembrie 1944 a fost avansat la gradul de general.
Marcel Ionescu şi-a iubit satul natal, unde a revenit mereu cu plăcere, printre amintirile tinereţii.
Generalul-maior Dumitru Atanasiu (1902-1992) s-a născut în sat, unde a copilărit şi a absolvit şcoala primară, iniţial având ca învăţător pe popa Ion D. Popescu, apoi pe Gheorghe Negritu, întors de pe front. Liceul militar l-a făcut la Chişinău, urmat de Şcoala Militară de Geniu din Bucureşti, în 1931, ca şef de promoţie. După ce a devenit sublocotenent, Dumitru Atanasiu a fost repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate, urmând apoi Şcoala Specială de Geniu, devenind profesor militar.
În 1940, având gradul de căpitan, Dumitru Atanasiu a fost admis la Şcoala Superioară de Război, pe care a absolvit-o primul, fiind încadrat la Marele Stat Major. S-a remarcat în luptele din al doilea război mondial, fiind trimis în numeroase misiuni pe front.
După 1945, maiorul Dumitru Atanasiu a fost numit profesor la Academia Militară, activând şi în cadrul Marelui Stat Major, unde a deţinut importante funcţii: locţiitorul şefului învăţământului militar, locţiitorul şefului de personal din Ministerul Apărării Naţionale, apoi a fost trecut ca şef de stat-major la Comandamentul trupelor de transmisiuni. Din 1969, Dumitru Atanasiu a fost avansat la gradul de general-maior, fiind trecut în 1973 în rezervă.
Dumitru Atanasiu s-a remarcat printr-o activitate militară, didactică şi stiinţifică prodigioasă, fiind, de asemenea, un remarcabil specialist în teorie şi istorie militară. Mărturie în acest sens stau cele peste 100 de articole publicate în revistele de specialitate. Este autorul a două cărţi, precum şi al altora, în colaborare cu autori militari reputaţi.
Colonelul Nicolae Bălăşescu (1989-1971), născut în Brăneşti, sat pe care l-a iubit foarte mult, a urmat şcoala primară aici, urmată de liceu. Animat de un înalt patriotism, a plecat voluntar pe front, fiind avansat sergent (în Regimentul 1 Artilerie), mai apoi plutonier (în Regimentul 6 Artilerie Uşoară).
Nicolae Bălăşescu, provenind dintr-o familie care a dat satului numeroşi oameni destoinici şi pricepuţi, a urmat Şcoala de Artilerie şi Marină, fiind avansat succesiv la gradele de sublocotenent (1920), locotenent (1924), căpitan (1930). A mai urmat Şcoala de Aplicaţie şi Şcoala Specială de Artilerie de la Timişoara, fiind mutat în 1929 la Bucureşti la Inspectoratul General al Artileriei, precum şi ca profesor militar la Şcoala Politehnică.
În timpul celui de-al doilea război mondial, maiorul Nicolae Bălăşescu a fost detaşat la Cabinetul Militar al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, în calitate de şef al Biroului Evidenţă şi Statistică a Efectivelor Militare. A fost avansat locotenent-colonel în 1942. În luptele purtate împotriva germanilor şi maghiarilor din 1944, lt.-col. Bălăşescu s-a remarcat prin bravura şi eroismul de care a dat dovadă în lupte, comandând Divizionul 52 Artilerie grea moto independent în bătăliile de pe văile superioare ale Mureşului şi Târnavelor.
În fruntea coloanei de defilare care a trecut pe sub Arcul de Triumf pe 23 august 1945 se afla şi colonelul Nicolae Bălăşescu. După război, acesta a lucrat la Marele Stat Major, fiind numit ulterior comandantul Centrului de Instrucţie al Artileriei, până la trecerea sa în rezervă.
A fost decorat cu numeroase ordine şi medalii, citat prin ordin de zi pe armată, a primit ordine de felicitare şi mulţumire pentru activitatea sa militară, care a fost apreciată pe deplin. Se întorcea des la Brăneşti, unde se întâlnea cu foştii colegi de şcoală, vecini, prieteni, pe care îi stima şi îi aprecia.
Daniel Diaconescu
Va urma.
