Oprirea între avioane, așa numitul stopover pare să fie motivul nr. 1 de a vizita Oman. Oman Air a băgat o sumă de zboruri din Europa în ultimul timp. Am decis să iau câteva zile să vedem despre ce este vorba. Aterizarea la 7 dimineață. Viza fără probleme, (on arrival), pe aeroport. Plătești echivalentul la 12 euro cu cardul sau 15 euro în efectiv și gata viza pe 7 zile. Prima surpriză, cetățeni lucrând tot felul de munci pe care nu le-am văzut făcute de cetățeni nicăieri în Golf. De la închiriat mașini, la restaurantele din aeroport – până și taximetriștii sunt din Oman. Mai târziu, am aflat că toți taximetriștii sunt din Oman, prin lege. Statul are programe de punere a cetățenilor la lucru și acest lucru se vede. Treaba are și efecte secundare. Un exemplu, persoana de la rezervări la Oman Air nu știa ce este acela stopover când am trimis mesaj cerându-i informații. Sunt și o mulțime de străini lucrând, marea majoritate a forței de muncă, cu Indopak și Filipine în frunte, dar nimic ca în Dubai sau Qatar unde niciodată nu o să vezi un localnic făcând kebaburi.
Cel care trebuia să mă aștepte de la compania de închirieri de mașini nu a mai venit. Poate că era prea devreme, zi de weekend la ei. După telefoane și o oră jumătate de insistențe, a apărut super relaxat ca și cum totul era normal. În mașină și pe drum. Surpriză plăcută în trafic, politețe și prudență maxime. Mașini normale, rar ceva foarte scump. Băiatul de la închirieri mi-a zis că s-a scumpit benzina mult, acum este circa 1.80 lei pe litru. Mascat e orașul care nu e. O adunătura de clădiri situate pe bucăți de teren cât terenuri de fotbal, legate între ele de autostrăzi. Este enorm, nu are nici o logică, nici un fel de planificare urbană. Care pe unde a avut pământ, a construit ce a crezut de cuviință pentru el. Surprinzător este că nu are clădiri înalte, nici vorbă de zgârie nori.
De văzut … moscheea sultanului Qaboos, mare și cu candelabru, mochetă de cartea recordurilor și cam atât. Impresionantă, dar impersonală, rece și mare… era bună o bicicletă să vizitez toată incinta.
Altceva, palatul sultanului, interesant ca arhitectură, precum și zona mai veche a orașului, Mutrah corniche, singura unde se poate merge pe jos. Ar mai fi o pereche de muzee și opera, dar și acelea parcă sunt construite să aibă și Mascat ceva obiective.
Din Mascat am luat-o spre interior. Deșert pur, unu la mie din suprafața țării este cultivabila și se vede. Condusul prin deșert a fost cea mai plăcută experiență în Oman. Deșert, sate ciudate cu case aruncate la întâmplare pe nisip, munți fără nici un pic de vegetație.
Peste tot indieni și pakistanezi, par mai mulți decât sunt, pentru că doar ei erau afară muncind și mergând pe jos ziua în amiaza mare. Am vorbit cu câțiva indieni. Muncă este, dar mai prost plătiți ca oriunde în Golf. Există salarii și de 200 de euro la 12 ore pe zi. Drum întins și liber, muzică arabă la radio și recitări din Coran, atmosfera perfectă. Nizwa e un oraș mai cunoscut, dar totuși neînsemnat, doar fortul e de remarcat. La fel și Bahla. Am vrut să merg la un canion numit Jabal Shams, dar nu am ajuns, relativ departe și drumul de acces foarte greu. Mersul pe munte și prin deșert ar putea fi singura atracție pentru care se merită să vizitezi Oman.
Mall-urile sunt populare în Mascat. Mediocre, nimic spectaculos, nimic ca în Dubai. La electronice prețuri normale, undeva la 10-15 la sută mai mici ca în România. Cazarea foarte scumpă și în orașele mai mici chiar lipsă. Mâncarea bună, cu gust și sănătoasă. Relativ ieftină, dar aici poate fi înșelător datorită puterii extraordinare a rialului omanez, un rial e cam 10 lei. Între rarități, carnea de camilă, servită frumos la restaurante în mall.
Zborul de ieșire din Oman a fost o experiență specială. Pe aeroport, 99 la sută din lume, sunt din zona Indiei. Bagaje cum nu am mai văzut până acum. Zborul Oman Air a întârziat 5 ore. Motivul invocat a fost vremea la destinație. Minciuni pe față, un alt zbor, Jet Airways, cu destinația Delhi a plecat fix la aceeași oră când era al nostru programat. Când i-am arătat respectivului, ne-a zis că merge pe alt e aeroport. Bineînțeles că nu. Aeroportul din Delhi cu zboruri din Oman e unul și era pe verde, nici o problemă. După multe așteptări și reasigurări că vor rezolva să ne pună pe alte zboruri pe cei care am pierdut avioanele din cauza întârzierii am rămas cu timpul pierdut. O sumă de vorbe calmante, gen avem alianță cu compania cutare și vă rezolvăm în Delhi. În Delhi au dispărut, agenții lor subcontractati, mai că râdeau de naivitatea noastră. Până la urmă, tot ce ne-au oferit au fost vouchere de masă, la cele mai ieftine două restaurante din aeroport. Insist pe treaba asta că în curând o să vedeți mai multe zboruri Oman Air, care cumpăra avioane și extind aeroportul. Se vor ca și companii Qatar sau Etihad, dar nu sunt nici pe departe, iar la relațiile cu clienții sunt ani lumină în urmă.
Același avertisment se aplică și la țară în general, se cheltuie mult acum cu promovarea turismului, se face publicitate la maximum. Câteodată umflă această publicitate în moduri ridicole, încât, am citit anumite bloguri de credeam că vorbesc de altă țară.
De mers a doua oară, nu aș mai merge, excepție poate pentru „hiking” în deșert. Pentru cei care lucrează în alte țări din Golf, Oman merită o vizită, ca o experiență. În orice circumstanțe – mai mult de două zile pentru o vizită general, nu aveți nevoie și neapărat să vă închiriați mașină.
Răzvan Vulpea călătoare
