Greșelile pe care le facem atât în limba vorbită, cât și în limba scrisă sunt multe. Este important să ne dăm seama care sunt acestea și să încercăm să le corectăm, apelând la profesori sau la lucrări de specialitate.
Una dintre aceste greșeli se referă la utilizarea verbelor ”a vrea” și ”a voi”, la timpul imperfect, modul indicativ.
Cele două verbe sunt indexate în articole diferite în DEX, deci sunt două verbe diferite, cu forme specifice de imperfect.
Primul verb, ”a vrea”, are următoarele forme de imperfect:
– eu vream;
– tu vreai;
– el/ea vrea;
– noi vream;
– voi vreați;
– ei/ele vreau.
Aceste forme au fost evitate în limba standard, având în vedere că sunt asemănătoare cu formele de prezent, ajungând să fie simțite ca învechite sau populare.
Al doilea verb, ”a voi”, are la imperfect următoarele forme:
– eu voiam;
– tu voiai;
– el/ea voia;
– noi voiam;
– voi voiați;
– ei/ele voiau

Atât în limba vorbită, cât și în cea scrisă s-au creat forme de impefect hibride, prin amestecarea celor două serii de imperfect: eu vroiam, tu vroiai, el/ea vroia, noi vroiam, voi vroiați, ei/ele vroiau. Aceste forme sunt greșite, deși foarte des utilizate, iar norma actuală nu le admite, deci trebuie evitate. Prin urmare, trebuie să folosim fie formele de imperfect ale verbului ”a vrea”, fie pe cele ale verbuli ”a voi”, pentru că verbul ”a vroi” nu există.
De reținut că tendința limbii române actuale este de utilizare a verbului ”a voi” la imperfect si a verbului ”a vrea” la prezent.

Bibliografie:
Coteanu, Ion; Seche, Luiza; Seche, Mircea, 2016, Dicționrul explicativ al limbii române, București, Editura Univers Enciclopedic Gold;
Pană Dindelegan, Gabriela, 2019, Gramatica limbii române pentru gimnaziu, București, Editura Univers Enciclopedic Gold;
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005, București, Editura Enciclopedic.

Prof. Dorina Enache
Prof. Florentin Daniel Gheorghe