Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august.
La Glasul Țării
În glas duios a răsunat
Prin țara`ntreagă „cântul”
Că tot Românu-adevărat,
Să-și apere pământul!
Și au pornit vulturii`n zbor
În sunet de fanfare,
Sub gloriosul tricolor
Spre vechile hotare!
Din capăt, pân`la celălalt
A țării noastre glie,
Munți, câmpii s-au deșteptat,
Din somnul de robie!
Și zeci de mii stejari răsar
Ca din pământ de-odată!
Și zeci de mii voinici apar
Sub steaguri în armată!
Vitejii noștri apărători
Pe ceriu, când se jurară
Să dea preste năvălitori
Să-i svânture din țară!
Atuncia soarele curat
Din sfera sa înaltă:
O rază vie a sărutat
Pe fruntea lor cea lată!
Din Nistru, Tisa și Carpat
Aquia`n aripi bate
Și tricolorul s-a`nălțat,
Prin zări îndepărtate.
Și s-a pornit un uragan
Ca`n lume niciodată…
Ca viforul pe Ocean
Și marea`nfurtunară!
Voinicii duc cu ei un dor
Cumplit de răzbunare!
Iar munții-și pleacă fruntea lor
Spre tainica`nchinare!
Plecând codrii`nfrunză bat
Doina cea cântată
De înălțatul Împărat
Cu`ntreaga sa Armată!
Și trăznetele tot crescând
La apus și miază noapte
Dușmanii pier, ca pleava`n vânt
De frică și de moarte,
Puvoiul cel cutropitor
Zdrobit e pe vecie,
De glasul sfânt triumfător
A Marei Românie!
Baia Mare, 20 aprilie 1919. Renașterea
La Țebea`n Cimiter
Sub a nopții umbre negre lumea doarme liniștită,
Biserica și`nalță turnul cu o cruce ruginită,
Iar regina nopții blondă rătăcind pe ceriu`nalt,
Povestește despre apostoli ce pe-o roată îndrăcită
Pentru mântuirea noastră, al lor sânge și-a vărsat!
Iar din chaosul tăriei, fulgerând ceriul trăznește,
Jem Carpații în cutremur, miez de noapte se ivește…
Clopotul dogit răsună, fioros prin noaptea neagră,
Și furtuna`ngrozitoare prete tot pământul crește,
Și-un fior de moarte trece preste-a vieții lume`ntreagă!
Din mormintele-adumbrite de-on bătrân măreț stejar,
Două umbre uriașe`n juljul gloriei răsar…
Pe-a lor frunți ținând Cununa sentinela veciniciei,
Urlă hidrele turbate`n miezul nopții, de amar,
Că reînvie toți strămoșii pe pământul României!
Munții vârfurile-și pleacă spre cucernică`nchinare
Și suspine năbușite ies din sîn de stânci bizare,
Râuri mari undează`n ropot pe-alor valuri legănând,
Des în faptul dimineții mândru soare când răsare,
Zine multe`n păr de aur doine de război cântând!
Iar din munte`ncep a curge multe cete, nesfârșite,
De voinici armați cu suliți și cu ghiaje ghintuite,
Se adună`n furtunatec, ca nourii„mbulzií pe ceriu,
Și să`nchină`n rugăciune, lângă sacrele morminte
Cântând imnuri de mărire, sus la Țebea`n cimiteriu…
Acum somnul nostru`n pace poate să se odihnească
Căci la postul său deșteaptă stă suflarea românească,
A zis cătră moș nepotul steagu`nvierii fluturând!
Și în marșul său războinic marea-armată românească
Vede, că sus preste Tisa, doi archangheli sbor luptând!
Bistrița Năsăud, 5 maiu 1916
Sursa:
-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
