Granatier Mușat

Să`ncete vântul a sufla,

Și-adânc să asculte codrul

Că-ți deplânge maica mea

Cu lacrime feciorul.

S`asculte și stegiarii`nalți

Și florile`n grădină

S`audă mulți, surori și frați

Pe Maica mea bătrână:

„Copilul meu, odfor iubit

Când ai plecat de-acasă,

Era și pâine și cuțit

La maică-ta pe masă.

Și-aveam și porci și`n turmă oi,

Doi lapți pe săptămână,

Și-aveam un car cu patru boi

Și stoguri în grădină!

Venia mereu, zilnic venia

Săftica pe la mine,

Cu dor și drag mă întreba

De știu ceva de tine.

Nu știam, nici chiar nimic

Dar ca să-i mângâi dorul:

Spuneamcă-I vessel șivoinic

Șisănătosfeciorul!

Deodatăceriul s`a`nourat

Și plouă pe Jiu focul,

Pământul s`a cutremurat

De trăznete`n tot locul

Pe maica ta bătrână,

Și prin victorii te-a purtat

Viteazul Drăgălină,

Azi fiul mamei mort ori prins?

Și nu-i nici comandantaul,

Căci dușmanul a învins

Și-a cuprins tot satul…

Luară boii dela car

Și stoguri din grădină…

Și m`a lăsat să plâng amar

Săracă și bătrână!

Luară rând pe rând de tot

Ce brumă aveam la casă,

Robind pe micul meu nepot

Și scumpa ta mireasă…

În genunchi m-am aruncat

Atunci la cel mai mare,

Și mâinile i-am sărutat

Prin umila rugare:

„Ce am în lume vă dau tot

Să duceți ce vă place,

Lăsați pe micul meu nepot

Și mama lui, în pace…

În frunte-atuncea m`a lovit

Dușmanul cu piciorul,

Ca`n astă lume fericit

Să nu-mi mai văd feciorul…

Să schimbe doina toți în cor

În marș de bătălie!

Și`n jurământ răzbunător

De-acum până`n vecie!

De brațul drept lipsit Mușat

Ca un leu, răgni „La arme!”

Încât s`a cutremurat

Spitalul „Notre Dame”.

Sărit`a de pe pat ușor

Ca vulturul pe stâncă,

„am să plătesc ce sunt dator

De-acum cu mâna stângă!”

Dreapta pe Jiu mi-a cumpărat,

Cu multe vieți, păgânii

Destul e stânga să le-arăt,

Cum știu lupta Românii.

În lupta de la Mărășești

Ca un Scevola, odată

Trimis`a hoarde păgânești

Pe lumea ceilaltă!

Granate sămânând Mușat

Ca fulgeri, Sânt Ilie,

Îngrozitor și-a răzbunat,

Pe mamă și soție!

Și`n nour de seară`nsângerat

Când soarele apune

Al tău suflet s`a`nălțat,

La mama,`n ceia lume…

Căci îl lovi-un obuz urlând

Ca`n trăznete urjia

Și moare Mușat, repetând:

„Trăiască România!”

Să`n cete vântul de suflat

Ca doina să răsune,

`N Ardeal Bihor și prin Banat

De vecinicul renume.

La Nistru și al Tisei vad

De-a lui preamărire!

Psalmi lui Grenatier Mușat,

Spre vecinic`amintire!

Codalbe, septembrie, 1917.

Sursa:

-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.

Prof.dr. Cornel Mărculescu