Matei Corbescu

Eminentul avocat s-a născut la 30 august 1840 în orașul Târgoviște și a urmat atât studiile secundare, cât și cele universitare, în România, iar la București a absolvit cursurile Facultății de Drept sau Juridice, din cadrul tinerei Universități înființate în anul 1864, obținând cu un strălucit succes, diploma de licențiat în drept. Ulterior, a intrat în magistratură, fiind numit procuror la Tribunalul din Ilfov, după care s-a retras din magistratură și s-a înscris în Baroul din București, iar pentru scurt timp, a fost și Avocat al Statului.

În anul 1884, Matei Corbescu a fost ales pentru prima oară, deputat al Colegiului I de Dâmbovița, iar în noiembrie 1885, a fost ales a doua oară, de această dată ca deputat al Colegiului I de Vlașca. În Camera Liberală dintre anii 1895-1896, Matei Corbescu, a fost ales membru în comitetul de delegați, pentru legea asupra reformei învățământului, cu care ocazie a pronunțat în discuția generală, un discurs remarcabil prin înălțimea ideilor. Fiind unul dintre cei mai culți și eminenți membrii ai Baroului Capitalei, a fost ales în două rânduri și în calitatea de senator la Colegiul I din Vlașca. Iar pentru meritele sale, Matei Corbescu a fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de Comandor, Ordinul Steaua României, în grad de ofițer și Crucea trecerii Dunării.

Dumitru Stematiu

S-a născut la 23 octombrie 1874 în orașul Târgoviște și a urmat studiile secundare la Liceul Matei Basarab din București. După absolvirea bacalaureatului, a optat pentru studiile universitare spre Facultatea de Drept sau Juridică, obținând în 1898, cu mult succes, titlul de licențiat în Drept al Universității din Iași, cu teza „Despre Mandat”. Ulterior, a intrat în magistratură, fiind numit ajutor de judecător la Găești, iar apoi Substitut de Procuror și Supleant la Tribunalul Dâmbovița. Atât ca magistrat, cât și ca avocat, Dumitru Stematiu a fost foarte bine apreciat în toate cercurile, demonstrând multă pricepere și fiind foarte apreciat,  având mult fond juridic și căutând în permanență să descopere multe din lacunele ce existau în materia dreptului. De asemenea, profesând ca avocat, Dumitru Stematiu a demonstrat că posedă darul expunerii în mod cât se poate de clar și concis și desigur, a continuat să persevereze, sporindu-și treptat clientela pe care o reprezintă cât se poate de conștiincios.

Atanasie Cătuneanu

S-a născut la 29 decembrie 1853 în comuna Cătunu, județul Dâmbovița, iar studiile secundare le-a urmat la Liceul Matei Basarab din București. După susținerea bacalaureatului, a urmat cursurile Facultății de Drept sau Juridice, pe care a absolvit-o în ianuarie 1876, obținând titlul de licențiat în drept, al Universității din București. În anul 1879, Atanasie Cătuneanu s-a înscris în baroul avocaților din Buzău, dar treptat, a ocupat mai multe posturi și în magistartură: procuror al Curții de Apel din Focșani, Prezident al Trbunalului din Buzău. Cariera din magistratură i-a servit drept etalon pentru ocuparea altor funcții publice: Primar al orașului Buzău, în două rânduri, dar și Prefect al județului Buzău. La alegerile din 1884, a fost ales pentru prima dată deputat de Buzău, iar în 1901, a fost ales tot pentru prima oară ca senator, iar ulterior de alte două ori. Atanasie Cătuneanu a fost un membru marcant al Partidului Național Liberal, a scris diferite articole politice și juridice, publicate în gazetele vremii, iar ca decorații a fost recompensat cu diferite distincții: Ordinul Coroana României, în grad de Comandor, Ordinul Steaua României, în grad de Comandor, precum și Medalia Răspalta Muncii, clasa I pentru școală.

Ordinul „Coroana României” a fost instituit prin legea din 10 mai 1881 și avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „decorațiunea acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu având împrejur o dungă albă; între ramuri, cifra regală. În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține coroana regală de oțel, pe smalț roșu; împrejur, pe un cerc de smalț alb, este scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalț roșu: 10 MAI; și împrejur, pe un cerc alb: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Comandorii poartă crucea cu cifra de aur, în mărime de 60 milimetri, atârnată la gât”.

Surse:

-Arhivele Naționale Istorice Centrale București, fond Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642;

-L. Scărlătescu, Albumul Corpului Avocaților din România în anul 1911, Tipografia „Unirea” Calea Moșilor no. 132, București, 1911.

Prof.dr. Cornel Mărculescu