You are currently viewing EDITORIAL: Statul în disoluție ?

EDITORIAL: Statul în disoluție ?

„Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea multimii, adică a nației.”-Mihail Kogălniceanu

Pe toate canalele de știri, radio sau tv, auzi un cuvant continuu: „Statul”.
Definitia Statului conform DEX: ” STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ”
Din definiție rezultă că Statul, ca percepţie, adică parlament, guvern, justiţie, servicii secrete, poliţie, armată, etc trebuie sa fie garantul legalității și al respectării legilor.
Nu și în România!
Parlamentul are foarte mulţi membri ori condamnaţi, ori cercetaţi. Guvernele la fel.
Justiţia nici ea nu stă mai bine, având judecători de la diverse curţi cercetaţi sau condamnaţi. Serviciile sunt acuzate de partizanat politic, atât SIE, cât şi SRI.
Poliţia are o grămadă de şefi de inspectorate cercetaţi şi mai nou înalţi funcţionari din minister acuzaţi de “copiangială cronică”, chiar la nivelul academic, cel de formare a viitorilor polițiști.
Armata, în afară de faptul că este ţinută la un nivel de dotare minimal (asta ca să fiu blând în termeni şi să nu folosesc alte cuvinte mai dure) are o serie de foşti generali, activi sau în rezervă, acuzaţi de corupţie şi alte “mânării” specifice civililor.
Deci acel lucru, acea percepţie, acel liant absolut necesar, STABILITATEA STATULUI ca mecanism de încredere, mai există când principalele componente ale lui sunt ori atrase în lupte politice, ori infestate de ciuma numită corupţie?

Cetăţeanul, el, cel cocoşat de greutăţile zilnice, de taxe, de rate la bănci, de frica de a nu avea ce pune pe masă, mai are încredere în… Stat?
Pentru el, statul trebuia să fie garantul securităţii lui, de la cea fizică până la cea a dezvoltării fireşti a societăţii.
Acum, Cetățeanul, acel cuvânt plimbat prin guri de politicieni cu discursuri sforăitoare, acea “furnică” ce stă la baza constituirii acestui “muşuroi” numit Stat, îl percepe ca pe un duşman, ca pe ceva infectat şi de care sau din care trebuie să scape.
Mă întreb dacă prin această avalanţă de “dări în gât”, publice sau în scris pe la parchete, de acuze mai mult sau mai puţin credibile, de arestări şi condamnări, nu asistăm de fapt la ceva mai subtil, la un atac asupra statului ca mecanism.
La încercarea de destrămare a mecanismelor unui stat, pentru… disoluția lui ?
O propunere legislativă care ar readuce increderea „Măriei Sale, Cetățeanul”, ar fi ca infracţiunea de corupţie săvârşită de un “om cu haina statului”, cât şi de “privatul” ce-l corupe, să se pedepsească precum trădarea de ţară.
Sunt sigur ca ar avea efect după 2-3 exemple, un efect imediat.

Se vor grăbi unii să mă catalogheze ca alarmist, dar un Stat în care cetăţeanul nu mai are încredere este un stat ce apune şi o poartă deschisă anarhiei şi de ce nu a destrămării teritoriale mult dorite de “prieteni” din jur.
Oameni importanţi din guvernul unui stat vecin (nu şi prieten) devin tot mai vocali în a cere autonomii. Alt stat, niciodată prieten şi vecin cu sila, sprijină aceste cereri (urlete din pustiul Mongoliei) prin zicerile unui Rasputin reîncarnat, mare sfătuitor de stat neobolșevic.
Aşa că sub jupoanele înflorate ale luptei pentru eradicarea corupţiei se pot afla și lucruri mult mai hade, mai toxice şi extrem de periculoase pentru noi ca stat şi entitate naţională, nu doar „Cruciada împotriva corupției”.
În baza straşnică a percepţiei cetăţeanului la adresa statului, ca fiind o cangrenă, un cancer ce nu-l mai reprezintă, s-ar putea să avem nişte surprize neplăcute.

A nu se întelege că dezaprob demascarea şi pedepsirea mafiei transpartinice, a încrengăturii fără scrupule a unora care sub umbrela politicii au jefuit şi dărâmat economia acestei ţări şi continuă să o facă!
Nu! Mă bucur şi consider că așa este NORMAL!
Să plătească toţi şi mai ales TOT , pentru că doar o “excursie “de 3-4 ani (şi aia redusă de noua “boală de penitenciar” şi anume scrisul de cărţi, că na…”romanul s-a născut poet”) fără confiscare extinsă a fiecărui bănuţ ce nu poate fi dovedit ca fiind legal, este un mare NIMIC !

Doar să fim atenţi ca în frenezia “beţiei sângelui” să nu descoperim că nu mai suntem nici în NATO, nici în UE, iar hienele atât aşteaptă. Pentru că, un Stat corupt la un nivel atât de înalt, de profund, reprezintă o povară de care se vor scăpa toţi!
Nu păstrezi piciorul cangrenat, îl tai, pentru că rişti extinderea cangrenei si implicit moartea ta.

Hai să trimitem hoţii unde le este locul, dar să ne întărim Statul, punând oameni competenţi şi pregătiți în locul spurcat de tâlhari.
Hai să înţelegem că politizarea până la nivelul de femeie de serviciu ne va distruge, să lăsăm mecanismele statului specialiştilor, oamenilor de stat si nu celor ce devin „specialiști” doar ca s-au „născut” pe o listă de vot.
Nu pui un medic sa construiască baraje și nici un inginer sa opereze pe creier!
Altfel, tot la 4 ani, vor schimba totul şi vom rămânem la stadiul de Stat-Bebeluș ce nu va reuşi să se maturizeze niciodată.

„Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebește de omul onest. El nu se pronunță definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară ca are spiritul drept și nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele și partidele în folosul său.”-Nicolae Filimon

Cristin Petre-Redactor Șef Chindiamedia.ro