Imobilul situat pe Calea Domnească a fost proprietatea lui Vasile M. Dimitropol (1847-1928), pe care o moștenise prin soția sa Cecilia Dristorian, fostă Caïr, o strănepoată a lui Ioniță Tudorăchescu, un negustor înstărit de la începutul secolului al XIX-lea, care a fost căsătorit cu o soră a lui Ienăchiță Văcărescu. Casa este construită în anul 1887 în stil baroc, păstrând elementele principale: accesul se face printr-o intrare străjuită de două coloane care sprijină un fronton frumos decorat, dispune la ferestre de importante decorații,  coloane ionice în holul principal, sobe originale, tronsoane sculptate deasupra ușilor interioare. Pe latura vestică a clădirii există o placă de marmură ce amintește de primul proprietar: George Caïr (1874-1924).

După moartea prozatorului avocat și fost prefect al orașului de sub Chindie, George Caïr, clădirea a fost achiziționată de  familia Slavu de la moștenitorii scriitorului. Noul proprietar al proprietății situată pe Calea Domnească la nr. 191, a devenit Ion Slavu (1872-1960), care împreună cu soția sa, Aneta Slavu (1877-1956), au avut doi copii: o fată, căsătorită cu Bibi Poenăreanu (acesta, inițial, urma să se căsătorească cu Dora Iliescu, dar se certaseră pentru o mobilă de sufragerie, pe care o pretindea și pe care, viitorul socru Titu Iliescu, nu era dispus să i-o dea), și un fiu, Grigore Slavu (1912-1972), căsătorit cu Elena Apostolescu.

Despre Ion Slavu și căsătoria fiicei acestuia cu Bibi Poenăreanu, informații prețioase ne-a lăsat fostul primar Lăzărică Petrescu, cavaler de onoare la această nuntă : „Ion Slavu, cumpărase casele lui Bazil Dimitropol, de lângă tribunal, case care aparținuseră în vechime familiei Văcăreștilor. Ion Slavu era din Sârbi, mahalaua din josul Târgoviștei. Acesta se înstărise bine, luase de nevastă pe descendenta unei vechi familii târgoviștene, Vătămanu, proprietară de mori și terenuri de grădinărit din lunca Târgoviștei, și acum se ocupa cu cu exploatări forestiere care erau rentabile. Pe lângă asta, se ocupa și cu terenuri petrolifere. Astfel, a venit în contact cu Bibi Poenăreanu și Slavu a pus ochii pe Bibi, iar Bibi pe fata lui Slavu și pe banii lor. Așa că, Bibi, după ce a mai avut câteva aventuri cu soția unui inginer de la Schela Mare și cu o renumită actriță de musical din București, s-a hotărât să se căsătorească”. Dar, cel mai elocvent descrie acest eveniment care se dorea a fi unul fericit, celălalt cavaler de onoare, Mitică Grigorescu: „Bibi, când și-a dat seama că s-a însurat, după nopți de petrecere și de băutură, și s-a găsit ginere în biserică, la Mitropolie, în fața altarului, cu mireasa lângă el și s-a uitat la ea, care nu era așa frumoasă cum fusese fosta lui iubită, Dora Iliescu, a leșinat și a căzut pe lespezile de piatră”.

În aceste împrejurări neprevăzute, și chiar speriați, cavalerii de onoare Lăzărică Petrescu și Mitică Grigorescu, împreună cu cei doi dascăli ai mitropoliei, l-au luat pe Bibi de mâini și de picioare și l-au dus în pridvor, unde l-au întins pe jos, timp în care, preoții au continuat slujba doar cu mireasa. La săvârșirea slujbei religioase, mireasa l-a luat pe Bibi Poenăreanu, l-a urcat în mașină si au pornit spre casa familiei Slavu, după care a urmat petrecerea nunții, organizată la Sala de Arme, cu mulți invitați, lume bună și tineri în fracuri, din protipendada orașului.

Revenind la familia Slavu, trebuie spus că aceasta era una înstărită, în care unul dintre cei trei frați, Petre Slavu a fost un reputat magistrat, care se bucura de aprecierea și stima orașului, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a fost ales primar al orașului Târgoviște între 18 februarie – 13 iulie 1938. În scurtul său mandat de șase luni, Petre Slavu a susținut celebrarea centenarului marelui pictor Nicolae Grigorescu, și a participat la dezvelirea plăcii comemorative la 15 mai 1938, eveniment care s-a desfășurat în clădirea noului muzeu de istorie. De asemenea, tot magistratului Petre Slavu, în timpul petrecut ca primar al urbei, i se „datorează” și saga privind solicitarea din 17 mai 1938 a lui Mariano Amico de a se construi în Târgoviște o Agenție Consulară a statului italian, cunoscută sub numele de Casa d’Italia.

Casa lui Ion Slavu și-a pierdut proprietarii imediat după naționalizările din 1948, când au fost izgoniți ca „exploatatori” , aceștia fiind nevoiți să părăsească orașul.

Surse:

– Theodor Nicolin, Periplu târgoviştean – străzi, case, oameni, amintiri –, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005;

– Mihai Oproiu, Georgeta Toma, Jozsef Pildner, Pledoarie pentru o statuie, Editura Pildner&Pildner, T\rgoviște, 2007;

– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu