You are currently viewing CULTURAL: Apariție editorială: Cristiana Trică – Povești din Bellu

CULTURAL: Apariție editorială: Cristiana Trică – Povești din Bellu

  • Post category:Cultural

Miercuri 23 februarie 2022, a apărut volumul Povești din Bellu, sub semnătura doamnei Cristiana Trică, rezultatul a aproape trei ani de muncă. Volumul adună laolaltă câteva povești de viață ale unor personalități retrase de mult în istorie: Cantacuzino, Văcărescu, Dalles, Bălăceanu, Poroineanu… N-am avut pretenții, am avut numai îndoieli și temeri pentru îndrăzneala de a aborda astfel istoria. Ziua de 23 februarie 2022 a fost însă un dar al vieții. Superba realizare a Editurii Vremea, care a oferit conținutului un context de hârtie și culoare de o eleganță tot mai rară în librării, mi-a luminat existența. Nu știu să spun decât Mulțumesc punând în acest cuvânt, ca într-o poțiune vindecătoare, bucuria cu care am vizitat ani la rând standul editurii la doritele Târguri de carte, nerăbdarea cu care am așteptat să primesc cărțile comandate online de la Vremea și emoția cu care am trimis manuscrisul către editură, sperând și temându-mă de răspuns.

Celor care se întreabă „Pentru ce Povești din Bellu?”

Pentru bietele epitafuri, poezii stângace, cu pretenții mai mari decât pot duce rimele șchioape, cuvinte stâlcite, săpate în piatra veche cu siguranța neștiutorului.

Pentru fotografiile șterse de vreme sau, dimpotrivă, tulburător de vii, deși a trecut veacul peste ele.

Pentru crucile mari, arogante și reci și pentru crucile mititele, de pe care nu se mai poate citi nimic, pierdute în ierburile înalte ori acoperite de iedera milostivă, care așterne frunze verzi peste nimicul rămas.

Pentru statuile mărețe, semnate de artiști mari și scumpi (unii doar scumpi!) ori sărmanele plăci de mozaic pe care s-a scris cu vopsea ieftină un nume care a fost cândva drag, care a însemnat pentru vreun suflet tot universul vieții.

Pentru băncile de piatră sculptată ori de marmură netedă sau de lemn scorojit pe care cei rămași le-au pus cu gândul că vor veni și vor adăsta lângă mormânt. Băncile pe care n-a mai stat nimeni de ani sau pe care s-au așezat numai trecătorii, osteniți de plimbare și impresionați de tăcere. Toate băncile de la Bellu au o poveste, începând cu micuța construcție de piatră așezată de Bogdan Petriceicu Hașdeu în fața cavoului unicei lui fiice…

Pentru felinare, minunatele felinare de fier forjat, măiestrit împletite, înroșite de rugina atâtor ani cu ploi și cu zăpezi. Străjuiesc cuminți, demult fără lumină. Unele se apleacă, altele – puține- se mai țin încă drepte, dar majoritatea sunt superbe alcătuiri metalice condamnate la nebăgare în seamă. În unele cazuri, sunt mai frumoase decât monumentul lângă care stau, soldați credincioși și modești. Au apărut și unele mai noi, dar nu merită a fi pomenite. Sunt banale, nu au rost decorativ, ci numai de umil adăpost al cuvenitei candele sau smeritei lumânări.

Pentru arbori – singurii cu adevărat măreți în lumea asta de dincolo de viață. Numai ei sunt monumente. Restul sunt încercări ale oamenilor de a fi mai presus de alți oameni, mai importanți, ori mai bogați, ori mai norocoși. Sau încercări ale oamenilor bogați, importanți, norocoși de a trece în neuitare pe cineva care le-a fost drag. Numai că sub razele soarelui sau în bătaia vântului ori a ploii, tristețea marmurii prăfuite, a lemnului putrezit de vechime ori a pietrei înverzite de timp sunt la fel.

Pentru că Bellu este cumințenia de azi a unui trecut care numai cuminte n-a fost pe când era prezent.

Și, mai ales, pentru că se spun cu surprinzătoare larghețe tot felul de lucruri despre cei care nu se mai pot apăra.

Mulțumesc domnului profesor dr. Cornel Mărculescu de la Școala Gimnazială „Dora Dalles” Bucșani, județul Dâmbovița, poate cel mai bun cunoscător al trecutului familiei Dalles. Găsisem informații importante publicate sub semnătura domniei sale și i-am cerut sprijin. Am primit, cu o generozitate demnă de subiectul tratat, toate cele solicitate și altele în plus, confirmări și sfaturi pentru a căror valoare nu există unitate de măsură. Tot fără ezitare, amânări și negocieri de la acest om pentru care Dalles înseamnă mult mai mult decât numele unei săli de spectacole din București, am primit informații deosebite. Domnul Cornel Mărculescu protejează și promovează memoria familiei Dalles așa cum nimeni nu o mai face de multă, nedrept de multă vreme.

 

Cristiana Trică