Nu este un secret pentru nimeni că, atât elevii, cât și profesorii sunt nemulțumiți reciproc de activitatea depusă.
S-a adancit „prăpastia“ între cele două tabere, existenta încă înainte de școala online.
Elevii se plângeau de faptul că profesorii nu îi înțeleg și nu sunt atenți la nevoile lor, iar profesorii se plângeau de faptul că elevii nu îi respectă și că nu pierd nicio ocazie pentru a arăta lucrul acesta.
Totuși, de când cu școala online, mie îmi pare că această neînțelegere dintre elevi și profesori pare să se fi adâncit.
Un elev din țară se plângea pe rețelele de socializare de faptul că profesorii încarcă teme pe platforma de lucru când și cum vor: în week-end, cu doar câteva ore înainte de predare, în zilele presupus libere.
De asemenea, din mesajul său se desprindea ideea generală că, dat fiind modul acesta total impredictibil de a da teme al anumitor profesori, elevii acestora nu pot fi siguri niciodată că au terminat într-adevăr temele ori mai „răsare“ câte o sarcină de rezolvat peste noapte.
Din toată avalanșa de mesaje virulente venite din partea profesorilor de pe grupul respectiv de socializare, un mesaj mi-a atras atenția, prin tonul empatic, dar și grație persoanei care îl postase.
Timpul liber al fiecăruia, fie că este elev, fie că este profesor, trebuie respectat.
Nu doresc să intru în această polemică, școala online și timpul liber al părților implicate,plus să nu uităm de părinți, căci sunt și ei prinși în această ecuație, reprezentând un subiect mult prea vast și mult prea sensibil.
Ce vreau să subliniez însă este faptul că, dincolo de a ne ajuta să ne înțelegem unii pe alții, profesori, elevi și părinți, această modalitate de a face școală pe internet pare să fi adâncit diferențele și nemulțumirile preexistente între părțile implicate.
Dincolo de a ne face pe toți mai sensibili la problemele pe care le înfruntă celălalt, această școală online nu face decât să ne îndepărteze și mai mult.
Copleșit de propriile probleme și de sentimentul că rămâne în urmă, elevul nu poate vedea mai departe de acestea și nu vede cum și profesorul, la rândul său, este copleșit de o programă făcută adesea de oameni care nu se lovesc efectiv de ea, este depășit de numărul de ore pe care trebuie să le petreacă în fața calculatorului pregătind lecțiile online și este total descurajat de lipsa de interes vădită a elevilor de la orele pentru care el s-a chinuit atât de mult să le facă interesante.
Elevul nu poate vedea cum profesorul este, poate, și el părinte, împărțit între propriile ore pe care trebuie să le țină online și între cele ale copilului său, la care trebuie să asiste si nici profesorul nu poate vedea cum elevul se chinuie să țină pasul cu toate materiile, să facă referate, să facă teme, să înțeleagă lucruri care, deși explicate pe online, sunt marcate de explicațiile din cadrul interacțiunii nemijlocite.
În școala online, uităm și unii, și alții că suntem toți oameni, fie că suntem elevi, fie că suntem profesori, fie că suntem părinți. Și că ar trebui să tragem toți la aceeași căruță, să ne ajutăm unii pe alții, să ne întindem o mână de ajutor și să fim mai înțelegători unii cu alții.
Imi doresc ca școala online să se termine mai repede și să se întoarcă școala fizică, aducând cu sine toate beneficiile sale, pornind de la interacțiunea nemijlocită dintre elevi și profesori.
Prof. I.I.D.
