Situată pe centrul vechi al orașului, la capătul străzii 30 decembrie (fosta stradă Libertății), aproape de piața Mitropoliei, casa cu „scară dublă”, avea o înfățișare deosebită, specifică târgurilor de provincie din Vechiul Regat. Imobilul deținut de renumitul avocat și șef de barou, Vasile Dimitropol, era amplasat în apropierea Cinematografului Popular (Trianon) și vis-à-vis de grădina de vară Dunărea, toate având de suferit și fiind demolate de către regimul comunist după anul 1977, odată cu desființarea de către Nicolae Ceaușescu a Direcției Monumentelor Istorice.
Vasile Dimitropol, s-a născut probabil în jurul anului 1847, fiind a șasea generație dintr-o veche familie din zona Brașovului: Nicolau. Bunicul său, Ion (Enache) Nicolau Dimitropol (1797-1871, iar după alte surse, 1786-1868, un descendent al familiei von Duma, înnobilată în 1734 de Carol al VI -lea al Austriei) era frate cu Nicoliță Dumitropol (1792-1872), Enache Dimitropol fiind căsătorit cu Luxița, fiica clucerului Iordache Niculescu din Câmpina. Împreună, au avut un băiat pe nume Mihail Nicolau, născut în anul 1800 la Câmpina, care s-a căsătorit cu Sultana, fiica lui Anastasescu și al Tudoriței (din neamul familiei Balaoriu din Ploiești), iar după ce aceștia s-au stabilit la Târgoviște, au avut un fiu pe nume Vasile M. Dimitropol. Acesta, a fost un avocat recunoscut, șef de barou, care și a dobândit faima prin profiturile considerabile obținute din bonifacațiile de pe urma proceselor privind anumite proprietăți din moșia Bezdead, județul Dâmbovița, ale baronului Barbu Bellu (1825-1900).
Este celebru în epocă, faptul că în anul 1880, după un flagrant adulterin, între Grigore Cair și Vasile (Basil) Dimitropol, acesta din urmă a surprins prin decizia luată pentru foarte mulți contemporani, astfel încât, în loc de un duel, cum se practica în epocă, a avut loc un schimb de soții, mama lui George Cair devenind soția lui Basil Dimitropol, iar George Cair (1876-1924) a devenit fiul adoptiv al lui Vasile Dimitropol, pe care l-a tratat ulterior ca pe propriul copil.
În 1885, Vasile Dimitropol se numără printre cei care au înființat Clubul Conservatorilor în județul Dâmbovița (1882-1885), alături de I. N. Alexandrescu, căsătorit cu nepoata generalului Ioan Emanoil Florescu (1819-1893). Vasile Dimitropol a sprijinit apariția și editarea ziarului „Aurora Dâmboviței”, ce avea ca directori pe Al. G. Penescu și Grigore Cair, gazeta având ca motto „Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu”.
Până în 1907, cariera politică a lui Vasile Dimitropol a fost strâns legată de generalul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1833-1913), depunând eforturi majore în susținerea cauzei conservatoare „ca partidul să formeze un tot, cum se cuvine să fie, pentru că nori negri se ivesc la orizontul politic al țării noastre”. Odată cu preluarea conducerii Partidului Conservator în 1907 de către P. P. Carp, și impunerea în cadrul organizației dâmbovițene a lui Constantin Olănescu, l-au determinat pe Vasile Dimitropol și apropiații săi să se înscrie în Partidul Conservator Democrat, înființat în 1908 sub conducerea lui Take Ionescu. În cadrul organizației județene a Partidului Conservator Democrat, ctitorul ideii conservatoare din județ, Vasile Dimitropol, a promovat un grup de tineri talentați în frunte cu George Cair (fiul adoptiv), Gheorghe Pârvulescu, Mihail Cornescu, C.I. Alexandrescu și Christache Georgescu, oameni apropiați principiilor sale care să „promoveze principiile de moralitate ce vor servi la educarea și cultivarea poporului”.
Între 25 noiembrie 1889-14 martie 1891, Vasile Dimitropol, a fost primar al orașului Târgoviște, perioadă în care a semnat la 28 februarie 1890, contractul privind construcția Gimnaziului Ienăchiță Văcărescu, și-a adus o contribuție însemnată în 1890 pentru înființarea școlilor din cartierele mărginașe ale urbei de sub turn, cunoscute drept Sârbi și Suseni, a fost inaugurată prima grădiniță particulară din oraș condusă de Carolina Czekely, iar la 7 martie 1890, primarul Dimitropol a primit avizul din partea Ministerului de Interne privind amenajarea și construirea primului abator al orașului.
Puțin cunoscut este faptul că, la 3 noiembrie 1910, Vasile Dimitropol a cumpărat cu suma de 2400 lei prin licitație, un teren în locul numit Capul Dealului, cătunul Priseaca, din comuna Colanu, pentru construcția unui local de școală. Astfel, Vasile Dimitropol a cumpărat de la Primăria orașului Târgoviște două loturi, unul de 3,5 ha și altul de 2,5 ha pe care urma să se constriască pe „spesele sale”, localul școlii din Priseaca. Trebuie precizat, că prin legea pentru dotarea școlilor primare rurale cu pământ de cultură pentru învățământul practic agricol, publicată în Monitorul Oficial no. 284 din 29 martie 1908, se preciza că din proprietățile comunelor se poate achiziționa până la 3,5 ha pământ pentru a servi de folosință școlilor. Însă, măsurarea terenului și delimitarea acestuia s-a întins până în 1913, când, Ștefan Sachelaride, inginerul tehnic al orașului Târgoviște, împreună cu Ștefan Septville, ajutorul de inginer, prin procesul verbal din 13 august 1913 încheiat cu C. Iacobescu, primarul comunei Colanu, semnau actul de intrare în posesia cătunului Priseaca a terenului de 6 hectare destinat edificării instituției de învățământ din suburbia orașului Târgoviște.
Din cariera de avocat a lui Vasile Dimitropol, printre multitudinea de procese pe care le-a reprezentat, atrage atenția cererea din anul 1919 a „dezertorului” colonel Alexandru D. Sturdza (1869-1937), fiul lui Dimitrie Sturdza (1833-1914) și al Zoei Cantacuzino (1847-1920), prin care acesta dorea să fie reabilitat și să obțină grațierea în instanță.
Simțindu-și sfârșitul, Vasile Dimitropol și-a întocmit la 19 noiembrie 1926 testamentul, depus la Tribunalul Ilfov, dosar 846/1926, prin care îl numea drept exucutor testamentar pe bunul său prieten, avocatul Paul Porumbeanu, iar ca legatar universal pe fiica adoptivă Maria Mireille Dimitropol Cair, fata legitimă a lui George Cair și a Ecaterinei Ionescu.
În ședința din 17 martie 1936 a Consiliului comunal al orașului Târgoviște, la cererea primarului Gheorghe Pârvulescu (în al patrulea mandat între anii 1933-1938), cu privire la cererea doamnei Maria Mireille V. Soare, legatara universală a defunctului Vasile Dimitropol, a fost aprobată solicitarea de a se achita 100.000 lei cu orice destinație, din cei 200.000 lei prevăzuți în testamentul lui Dimitripol, prin care acesta lăsa suma respectivă într-un fond denumit Cecilia Dimitropol, cu destinația de a se da în fiecare an unei fete sărace din oraș care se mărită.
Din testamentul lui Vasile Dimitropol, merită a fi reprodusă ca o pildă, dorința acestuia privind momentul decesului: „Înmormântarea mea va fi simplă, simplă de tot, de acasă voi fi dus direct la cimitir. Nu-mi trebuie nici flori, nici coroane, și mai ales discursuri funebre în a căror sinceritate nu am crezut niciodată”.
Surse:
– Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița;
– Aurel A. Mureșianu, Contribuție la istoria vechei familii brașovene a Nicolaeștilor, în Țara Bârsei, Anul III, no. 4, „Astra” Brașov, 1931;
– Aurelian Armășelu, Genealogia familiei Nicolau întocmită de Aurel A. Mureșanu la 27 noiembrie 1935, în Țara Bârsei. Revistă de Cultură, Anul III (XIV), serie nouă, nr. 3, Brașov, 2004;
– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
