Motto: a nu uita pentru a nu se repeta
Începând cu anul 2005 această zi este comemorată la nivel internațional pentru a nu uita de crimele înfiorătoare comise asupra populației evreiești de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De ce 27 ianuarie? Pentru că în acea zi din anul 1945 forțele aliate au reușit să elibereze de sub controlul german cel mai important lagăr de concentrare și exterminare: Auschwitz-Birkenau. Ar fi nedrept însă să nu menționăm și să ne aducem aminte și de celelalte victime ale regimului totalitar condus de Adolf Hitler, care au avut parte de aceeași soartă, aceleași suplicii. Este vorba de cei care nu se încadrau în noua lume pe care leviatanul Hitler o preconiza, un spațiu vital destinat rasei perfecte, ariene. Astfel, romii, persoanele cu diverse handicapuri, homosexualii, adeversarii politici și prizonierii de război au mărit numărul persoanelor din lagărele de concentrare și/ sau exterminare.
Întorcându-ne la evrei, trebuie spus că aceștia au fost prigoniți și persecutați încă din Antichitate, continuând cu Evul Mediu până în perioada contemporană. Însă, niciodată nu a existat o acțiune bine plănuită de ucidere în masă, de exterminare a populației evreiești, așa cum a fost cazul în cea de-a doua conflagrație mondială. Dintr-o populație la nivel european de 9 milioane de locuitori, după sfârșitul Holocaustului două treimi (2/3) dintre evrei fuseseră uciși. Vorbim de cifra de aproximativ 6 milioane de victime. A fost „era extremelor”, așa cum și cunoscutul istoric Eric Hobsbawm o afirmă în cartea sa. Acțiunile lui Hitler împotriva evreilor au existat încă de când a preluat conducerea Germaniei(1933). Legile de la Nürnberg(1935) și Kristallnacht (Noaptea de cristal/ 1938) sunt și ele sugestive în acest sens.
Totul a cunoscut o amploare deosebită din momentul în care s-a hotărât punerea în aplicare a Soluției finale(1942), ce însemna în special eradicarea populației evreiești. Din acest moment lagărele întemeiate de nemți funcționau la capacitate maximă cu un randament pe măsură. 50-60 de mii de oameni erau gazați chiar și într-o singură zi. Pe alții se făceau fel și fel de experimente. Doctorul german Iosef Mengele era cunoscut și sub numele de „îngerul morții”. Alte persoane, mai „norocoase”, munceau până la epuizare, fără hrană, și mureau, urmând a fi arse. Și tot așa, atrocitățile au continuat până în anul 1945.
Să nu uităm faptul că și regimul de conducere de la București, înainte și mai ales după venirea la conducere a lui Ion Antonescu a luat măsuri împotriva evreilor și a altor minorități (la data de 9 octombrie este comemorată în România ziua Holocaustului). La fel au procedat și celelalte state aliate ale Germaniei: Bulgaria, Italia, Ungaria ș.a.
Istoria Holocaustului este un subiect sensibil, dar care trebuie cunoscut pentru a încerca să învățăm din greșelile trecutului, pentru a elimina orice acțiune de discriminare, care nu are nicio finalitate pozitivă. Cărțile, documentarele, mărturiile și filmele publicate pe acest subiect sunt într-un număr enorm. Așteaptă doar să fie citite/vizionate.
Prof. Alin Manole
