Observ cu mare atenție și îngrijorare o activitate susținută, pe diverse canale de informare și socializare, a două grupări contrare.
Amândouă exagerând punctul propriu de vedere, unii din naivitate sau influențați, alții intenționat și în scop manipulator.
Primul curent, naționalist excesiv, patriotard, ca să-l numesc așa, insistă pe faptul că Uniunea Europeană, SUA și Occidentul în general, reprezintă un pericol pentru România. Ne impun reguli, “ne exploatează”, ne subminează tradițiile, obiceiurile, distrugându-ne identitatea națională.
Celălalt curent, pro occidental, UE, SUA, NATO, ne avertizează permanent asupra pericolului întoarcerii comunismului, a intrării sub influența Rusiei, Chinei, condamnând cu vehemență pe opozanți, că vor să scoată România din UE, NATO sau alte organizații occidentale.
Văd foarte mulți “experți” de o parte și de alta, cum, din proprie convingere, din ordin de partid sau de unitate, ne avertizează permanent despre pericolele ce vin dintr-o parte sau alta.
Eu cred că ambele părți, exagerând pericolul sau avantajul, numai dintr-o parte, nu fac bine României. Mesajele extreme nu fac bine nimănui. Acum, mai mult ca oricând avem nevoie de echilibru și mesaje de pace, cooperare și bună vecinătate.
Majoritatea Românilor sunt pro occidentali și nu sunt nostalgici după epoca comunistă, chiar dacă se mai fac unele comparații. Aceste comparații se fac nu din nostalgie comunistă, ci din frustrarea generată de politica neconstructivă, ca să mă exprim elegant, din ultimii 30 de ani.
În anii ‘90 mulți foloseau o lozincă pe care nu o înțelegeau prea bine – “nu ne vindem țara”, dar cu prima ocazie profitabilă pentru grupurile din care făceau parte, au vândut și distrus tot ce s-a putut, fără să se gândească la consecințele pe termen lung.
Poziția, în primul rând geostrategică și economică a României, ne obligă la o abordare echilibrată și fără a ne antagoniza, dacă nu este necesar, cu nimeni, mai ales cu vecinii.
Să nu uităm că România este singura țară din grupul est european vorbitoare de limbă latină (cu influențe slave).
Apartenența la organizațiile occidentale nu înseamnă antagonizarea cu țările din Europa de Est sau din Orient, mai ales prin oprirea schimburilor comerciale. Cu o politică externă echilibrată, România poate deveni un factor important de mediere și echilibru, atât în Estul Europei, cât și în zone precum Orientul Mijlociu, unde avem deja o tradiție.
Concluzia: Ar fi mult mai benefic, mai ales pentru popor, să ne abținem de la declarații exagerate și belicoase, din partea ambelor “curente”. Avem nevoie de echilibru, de o atmosfera sănătoasă și încurajatoare pentru oameni.
Știu că sunt multe argumente pro și contra, dar vă las pe voi să meditați asupra fenomenului.
Col.(r) Paul Gheorghe Necula
