Ana Pauker: ,,Să fie arestaţi unii, o bună parte, şi restul intimidaţi, ca să nu mai îndrăznească să iasă în oraş”.
Dumitru Petrescu: „Ziua de 8 noiembrie 1945 a arătat că în armata sunt elemente reacţionare”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej: ,,Rapid să schimbăm pe toţi cei în care nu avem încredere, fie el fratele meu, oricare ar fi el, din fruntea unităţii… Trebuie lucrat fără milă, să plângă cât vor”.
Cu prilejul zilei onomastice a regelui Mihai I, organizaţiile de tineret ale P.N.L. şi P.N.Ţ, au organizat la Bucureşti, în Piaţa Palatului Regal, o manifestaţie de simpatie pentru suveran, prilej cu care s-au produs confruntări violente cu cei care aclamau guvernul, rezultând victime.
Aflat în zonă, colonelul Dumitru Petrescu a constatat că la orele 9.30, în jurul statuii regelui Carol I se aflau 150 – 200 de oameni, pe soclu aflându-se „vreo 20 de indivizi şi câţiva ofiţeri şi subofiţeri care au ridicat un drapel strigând lozinci”. Mai târziu, unul câte unul, zeci de ofiţeri subofiţeri şi trupă s-au strâns în faţa Palatului.
La întrebarea pe care a pus-o unora dintre ei în legătură cu prezenţa lor acolo i s-a răspuns spus că nimeni nu le-a spus să stea în cazarmă sau să nu ia parte la asemenea manifestaţii. Unii, „în mod obraznic” au afirmat că ei înţeleg „să-şi manifeste convingerile lor”. În grupuri mari compacte erau „ofiţeri medici şi mai ales elevi de la Institutul Medico-Militar”, precum şi ofiţeri de aviaţie. Printre ei s-au aflat şi ofiţeri superiori (locotenent-colonei şi colonei). Cei mai mulţi „instigatori” au fost ofiţerii medici şi elevi ai Institutului Medico-Militar, care s-au dedat la „acte de violenţă (lovire) împotriva populaţiei paşnice”.
În faţa Palatului au apărut şi peste 10 ofiţeri englezi şi americani, care „prin prezenţa şi compania lor încurajau pe manifestanţi”, aceştia făcând impresia că „au cunoştinţă de evenimentele ce urmau să se desfăşoare şi erau în aşteptarea lor. Alergau peste tot urmărind orice incident şi-l fotografiau”.
În aprecierea lui Dumitru Petrescu, „evenimentele de la 8 noiembrie au stimulat şi dat curaj ofiţerilor reacţionari care acum îşi manifestă în mod deschis ostilitatea faţă de ordinea de stat şi faţă de guvernul de concentrare democratică, cât şi ura faţa de U.R.S.S.”.
Pentru a controla situaţia, generalul Grigore Nicolau, comandantul Corpului 2 armată, a primit ordin (la orele 12.15) să „trimită de urgenţă” la Ministerul de Interne două companii din Divizia „Tudor Vladimirescu” şi o companie din Divizia de gardă, odată cu transmiterea ordinului făcând precizarea: „Muniţie vor avea numai ofiţerii. Nu se va trage decât la ordinul meu”.
La orele 15.10, i s-a mai cerut să trimită la Ministerul de Interne şi la Prefectura Poliţiei Capitalei un batalion din Divizia „Tudor Vladimirescu”, la orele 16.05, 10 camioane din Regimentul 2 artilerie grea, tot la Prefectura Poliţiei Capitalei, întrebuinţarea trupelor urmând a fi făcută de către „organele Ministerului de Interne”.
Unii dintre ofiţeri au fost arestaţi (după Dumitru Petrescu aproximativ 100, după Constantin Vasiliu-Răşcanu „câţiva”).
Concluzia lui Dumitru Petrescu a fost următoarea: „Ziua de 8 noiembrie 1945 a arătat că în armata sunt elemente reacţionare, care au luat parte activă la organizarea manifestaţiilor şi la provocări. Cel care a dat foc maşinilor a fost un subofiţer. Evenimentele de la 8 noiembrie au stimulat şi au dat curaj ofiţerilor reacţionari, care acum îşi manifestă în mod deschis ostilitatea faţă de actuala ordine în stat şi faţă de guvernul de concentrare democratică, cât şi ura neîmpăcată faţă de U.R.S.S…. Armata aşa cum este astăzi nu reprezintă nici o garanţie pentru actuala ordine în stat. Se impune luarea de măsuri urgente: înlăturarea celor care se manifestă deschis ostil împotriva guvernului, scoaterea din Bucureşti a unităţilor care nu prezintă garanţie şi aducerea Diviziei «Tudor Vladimirescu» şi «Horea, Cloşca şi Crişan» înlocuirea comandanţilor nesiguri etc.”.
Folosirea armatei în represiunea manifestaţiei din 8 noiembrie 1945 a fost recunoscută de generalul Costin Ionaşcu, şeful Marelui Stat Major, care consemna că „în această zi a fost nevoie de intervenţia armatei pentru liniştirea spiritelor şi menţinerea ordinei, dar ea a fost disciplinată şi democratică în atitudinea ei”.
Făcând referire la prezenţa militarilor în rândul manifestanţilor, la 8 noiembrie 1945, şi încercând să diminueze prezenţa militarilor activi, ministrul de Război, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu menţiona, în Ordinul general nr. 135, că printre cei reţinuţi „s-au găsit şi câţiva ostaşi de toate gradele în uniformă” şi făcea cunoscut că la anchetă s-a constatat că „majoritatea erau din elementele trecute de mult în cadrele de rezervă ale armatei, iar alţii fără să aibă nici o legătură cu oştirea purtau totuşi în mod ilegal uniforma militară derutând buna credinţă a poporului. Participarea acestor elemente la activitatea de tulburare a ordinei şi liniştii alături de diferite grupări politice de manifestanţi este condamnată şi înfierată cu toată îndârjirea de masa armatei, care a cinstit şi sărbătorit ziua numelui Majestăţii Sale Regelui în mod demn şi corect. Cei care în mod voit şi inconştient s-au lăsat în activitatea sterilă a unor agitatori politici în ziua de 8 noiembrie 1945 vor suferi consecinţe. Armata şi-a exprimat sentimentele sale de credinţă şi devotament faţă de suveran atât prin telegrama trimisă Majestăţii Sale Regelui de către subsemnatul cât şi prin ordin de zi special… Cei care au ieşit din acest program oficial, unitar şi ostăşesc au greşit. Datoria ostaşilor este să vegheze în orice clipă ca buna lor credinţă să nu fie înşelată de agitatori periculoşi şi certaţi cu ordinea şi morala publică alăturându-se unor cauze străine de interesele ţării şi ale poporului. Sub aparenţa unor demonstraţii naţionale se ascund câteodată manifestări care urmăresc cu totul alte scopuri politice făcând rău ţării. Asemenea împrejurări trebuie sesizate de către fiecare ostaş pentru a nu se lăsa prins în vâltoarea lor şi a fi înşelat. Armata rămâne credincioasă poporului şi Majestăţii Sale Regelui, unindu-şi sforţările pentru binele Ţării”.
Analizând evenimentele din 8 noiembrie 1945, Ana Pauker a reproşat Diviziei „Tudor Vladimirescu” că nu a acţionat „cum era de dorit” şi a cerut „să fie arestaţi unii, o bună parte, şi restul intimidaţi, ca să nu mai îndrăznească să iasă în oraş”.
La rându-i, Gheorghe Gheorghiu-Dej atrăgea atenţia asupra atitudinii nesigure a oştirii: ,,În armată se clocesc de multă vreme lucruri care ar trebui să ne treacă prin şira spinării un fior, deşi noi nu suntem fricoşi, dar nici aşa de naivi să ne închipuim că putem primi focurile pe care ei le pot deschide. Avem experienţă, exemple suficiente în trecut, că cercurile militare pot să se dedea la aventuri periculoase… Noi nu avem armată, afară de Tudor Vladimirescu şi Horea, Cloşca şi Crişan… Dar armata pentru noi constituie un pericol… Luaţi Ministerul de Război, Statul Major, comandamentele, şcoala de la Craiova, care sunt pepiniere de reacţionari – nu veţi găsi acolo loc pentru democraţi. Trebuie urgent, înainte de a face decretul de deblocare, să schimbăm o serie de unităţi de bază – infanterie, cavalerie, artilerie, motorizate – să schimbăm comandanţii. Să procedăm conspirativ. Nu ne putem permite luxul de a lucra deschis şi foarte prudent, însă rapid să schimbăm pe toţi cei în care nu avem încredere, fie el fratele meu, oricare ar fi el, din fruntea unităţii. Să luăm lista aceasta de comandanţi periculoşi, să le spunem că li se ia comanda şi să treacă în altă funcţiune. Abia apoi să trecem la deblocare… Să avem în mână atâta forţă încât să putem preîntâmpina o eventuală rebeliune militară. Trebuie să luăm hotărâri şi urgente măsuri. Această primă măsură e schimbarea şi apoi deblocarea. Trebuie lucrat fără milă, să plângă cât vor, poporul trebuie să trăiască, ţara trebuie să trăiască. Dacă nu lucrăm cu sânge rece şi dârzenie, se va râde de noi. Desigur ruşii au destule forţe ca să-i facă chisăliţă, da acesta nu e de dorit şi putem evita… Ofiţerii sunt ostili… Trebuie să avem mai multă grijă de soldaţii din ,,Tudor Vladimirescu”, care flămânzesc şi umblă dezbrăcaţi, sub pretext ca să nu se facă diferenţieri, ba să se facă!”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu