Luni, 8 septembrie 1941. A 79-a zi de război!
În şedinţa de guvern, Ion Antonescu atrage atenţia generalului Constantin Voiculescu că în Basarabia ,,nu se ară”: ,,Am spus că acolo unde nu sunt boi, să se pună vacile la plug. Să se pună cnutul sau chiar glonţul în spinarea aceluia care nu vrea să iasă la arat. Nu mai face fiecare ce vrea în ţară. Acela care nu lucrează cum ordonă stăpânirea pierde pământul”.
Apoi se adresează lui D.D. Negel, subsecretar de stat pentru Aprovizionare la Ministerul Economiei Naţionale, care invoca insuficienţa banilor pentru asigurarea consumului de pâine: ,,Nu, domnule Negel. Controlorii sunt cei dintâi tâlhari în Ţara Românească. D-ta crezi că dacă controlorii de la Ministerul de Finanţe ar fi aplicat legile fiscale n-am fi avut încasări mai mari? Dar s-au înţeles cu toţii: şi negustorii şi controlorii. Controlorii iau bani de la negustori şi treaba merge. Cum admiteţi dv. că un controlor cu o leafă de 7 000 – 8 000 lei pe lună să mănânce la «Continental», să aibă automobil şi toate înlesnirile. Mie nu-mi dă mâna să dau 1 000 lei pentru o masă. Acum mi-ar da mâna, căci sunt bine plătit. Anul trecut mă duceam la «Continental» când mă invita cineva. Nu puteam să mă duc, că n-aveam de unde. Ei bine, sunt controlori şi agenţi fiscali care mănâncă acolo, mănâncă bine şi dau câte 2 000 – 3 000 lei pe o masă. Aceştia dau peste cap tot ceea ce facem noi aici. Satul este acela care pierde în ultimă instanţă. Se pun de acord cu toţii: proprietarii cu perceptorii, negustorii cu controlorii – afară de rare excepţii – acesta este situaţia… Aceasta este realitatea. Aceasta este nenorocirea şi plaga Ţării Româneşti”.
Încercând să redreseze situaţia de pe Nipru, forţele sovietice reacţionează pe întregul front al Corpului de cavalerie, în special la sud de Mihailovka, reuşind să se infiltreze în localitate.
Din Basarabia, generalul Constantin Voiculescu informează că în curtea fostului local al Consulatului italian la Chişinău (pe strada Viilor), devenit în timpul ocupaţiei sovietice sediul central al N.K.V.D.-ului, au fost descoperite mai multe gropi comune în care au fost îngropate cadavrele unora dintre victimele regimului sovietic. Ancheta a constatat că execuţiile erau făcute în subsolul clădirii, fiind descoperite 75 de cadavre, din care 15 aveau mâinile şi picioarele legate.

Marţi, 8 septembrie 1942. A 444-a zi de război!
În Caucaz, Divizia 6 cavalerie română ajunge în apropiere de Krimskaia.
,,Acolo unde proprietarii nu hrănesc și nu se poartă omenos cu prizonierii, cazarea, higiena și îngrijirea lasă de dorit – precizează din nou mareșalul Ion Antonescu –, să li se aplice amenzi mari și la o a doua atare constatare să le fie ridicați. Să nu se menajeze nimeni. Cu cât cineva este mai mare, cu atât trebuie să fie mai conștient de obligațiunile sale de omenie. Dacă nu este să fie aspru și imediat sancționat. Dacă se constată că se fac menajamente personal
Miercuri, 8 septembrie 1943. A 809-a zi de război!
Mihai Antonescu cere lui Raoul Bossy să comunice ministrului britanic la Berna că retragerea trupelor române din Kuban nu era posibilă în acel moment deoarece ar provoca o reacţie imediată a germanilor, că România se va retrage din Axă când Turcia va declara război Germaniei şi trupele anglo-americane vor debarca în Balcani şi s-ar apropia de Dunăre.
În Kuban, după ce au bombardat sistematic sectorul de luptă al Regimentelor 33 și 38 infanterie din Divizia 10 infanterie, trupele sovietice atacă puternic în zona Leninski, încercând să ajungă în spatele diviziilor germane care acționau între Moldovanskoe și Kievskoe.

Vineri, 8 septembrie 1944. A 1 175-a zi de război!
Winston Churchill apreciază că ,,trecerea României de partea cauzei aliate a dat ruşilor un mare avantaj şi s-ar putea ca ei să intre în Belgrad şi Budapesta, şi probabil în Viena, înainte ca aliaţii occidentali să străpungă linia Siegfried”. Ca urmare, decide să se întâlnească, în perioada următoare, cu I.V. Stalin şi cere şefilor de State Majore să accelereze pregătirile pentru pătrunderea trupelor britanice în Istria şi, apoi, în Ungaria şi Austria.
După ce trupele ungare şi germane au atacat (5 septembrie 1944) la sud de linia vremelnică de demarcaţie româno-ungară impusă la 30 august 1940, guvernul român constată, prin declaraţia ministrului Afacerilor Străine, că Ungaria s-a pus în „stare de război cu România”.
Grigore Niculescu-Buzeşti cere lui Lucreţiu Pătrăşcanu să insiste pentru a determina pe sovietici să nu mai preia prizonierii germani de război capturaţi de români şi să restituie pe cei ridicaţi, împreună cu cei internaţi: ,,Veţi arăta că în caz contrariu se pune în joc viaţa nu numai a misiunilor noastre diplomatice, militare etc. aflate pe teritoriul Reich-ului, dar şi a zecilor de mii de români deportaţi pentru muncă, din Transilvania de nord în Germania”.
La Ankara, Alexandru Cretzianu roagă pe ambasadorul american să intervină pe lângă guvernul de la Washington pentru ,,acceptarea principială a unor furnituri de armament şi echipament pentru armata română şi pentru trimiterea unei misiuni în România”. Ambasadorul român mai informează despre dezarmarea flotei române, preluarea prizonierilor germani şi a internaţilor politici de către sovietici şi despre alte probleme cu care se confrunta guvernul de la Bucureşti.
Acţionând dinspre Vâlcele, Divizia 1 munte pătrunde în orașul Sfântu Gheorghe pe la vest și sudvest, Compania 1 din Batalionul 2 vânători de munte ajungând la orele 11.00 în centrul localității. După ce a respins trupele inamice din zona gării, Regimentul 3 infanterie din Divizia ,,Tudor Vladimirescu” face joncțiunea cu unitatea de vânători de munte (la orele 14.00). Astfel, Sfântu Gheorghe devine primul oraș românesc eliberat din teritoriul ocupat de Ungaria
în 1940. În continuare, Corpul de munte a acționat spre Baraolt, apoi spre Târgu Mureș, iar Corpul 33 armată sovietic a fost deplasat în centrul Transilvaniei, în zona Bahnea, Bernadea.
În Podişul transilvan, trupele germane și ungare au reuşit să pătrundă în dispozitivul Armatei 4 numai 25 – 30 km din cei 150 km preconizați până la crestele Carpaților Meridionali. Luptând, în inferioritate numerică, diviziile române au reușit să oprească ofensiva inamicului
pe aliniamentul Sighișoara, Bahnea, malul sudic al Târnavei Mici până la Cornești, Asinip, nord Mirăslău, vest Cacova. ,,Acesta – consemna generalul-colonel Hans Friessner – a fost un lucru funest, deoarece munții ar fi fost cel mai bun aliat al nostru. Cu trupe speciale, relativ puține, inamicul putea fi respins aici mult mai bine decât la nord de aceste defilee”.
La Constanţa, comandamentul sovietic ordonă ca în oraş și pe o rază de 12 – 15 km în jur să nu se mai afle, în decurs de 16 ore, decât 2 100 de oameni-trupă, fără armament automat și numai cu o pușcă la șapte-opt oameni.
Generalul Gheorghe Mihail solicită generalului R.I. Malinovski aprobarea ca prizonierii de război germani să rămână ,,la dispoziţia statului român până la încheierea armistiţiului”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu