EDITORIAL: Biserica din Bucșani – ctitoria familiei Dalles

EDITORIAL: Biserica din Bucșani – ctitoria familiei Dalles

  • Post category:Editorial

Biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Împărați Constantin şi Elena din Bucşani, județul Dâmbovița, a fost ctitorită  de Elena Dalles şi de fiul ei Ioan I. Dalles între 1894-1895, după planurile celebrului arhitect Alexandru Săvulescu. În chiar anul finalizării acestui aşezământ religios, Săvulescu a fost ales preşedinte al Societății Arhitecților Români. Biserica actuală este făcută din zid, în formă de cruce, cu două turle, dintre care una a servit şi de clopotniţă. La intrarea în biserică se află un pridvor susţinut de doi stâlpi din piatră naturală. În acest pridvor se află zugrăviţi sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, hramul bisericii, iar deasupra uşilor de la intrare se află scrisă cu litere săpate într-o placă de marmură următoarea pisanie:

„Această sfântă şi dumnezeească biserică cu hramul Sfinţilor Constantin şi Elena şi Sf. Ioan Botezătorul, sau ridicat din temelie de către Daomna Elena I. Dalles cu fiul ei I. Dalles în anul 1894 şi sau sfinţit la anul 1895 Septembrie 10, dând toate odoarele sf. biserici, în zilele Marii Sale Regele României Carol I şi al Reginei Elisabeta şi al Prea Sfinţiei Sale Ghenadie, Mitropolit Primat al României”.

Vechea biserică din Bucșani cu hramul „Sfinții Voievozi”, era construită din zid, în spatele actualei biserici, aceasta fiind amintită în Catagrafia județului Dâmbovița la anul 1810: „Preot popa Radu sin Ene, 39 ani, carte de mijloc, cinstit, de neam rumân, s-au preoțit de Preasfințitul Mitropolit Desitei, prin părintele Vrața, la leat 1808, iulie 16, pentru biserica și poporul din Bucșani. Preoteasa  lui, Zamfira 35 ani, fiica lor Ilinca 1 an; Diacon Grigore sin popa Dumitru, 23 ani, carte de mijloc, de neam rumân, s-au diaconit de Preasfințitul Mitropolit Dositei, prin părintele Vrața, la leat 1807, iulie 15. Diaconeasa lui Andreiana 17 ani; Dascăl Radu sin popa Panait, 35 ani, bun la citire, însurat cu Vișana 28 ani”.

Așa cum reiese din raportul privind monumentele istorice întocmit de preotul Ion Săpuneanu la 31 decembrie 1921 și înaintat Ministerului Cultelor și Artelor, Biserica din parohia Bucșani, deținea următoarele cărţi vechi: un Octoih tipărit în zilele împărătesei Ecaterina Alexievici a toată Rusia şi a marelui cneaz Pavela Petrovici şi a mitropolitului Ungro-Vlahiei Grigorie (1774). Are scoarţe din lemn învelite cu piele; O Evanghelie din anul 1844, din zilele prea-înălţatului împărat al Austriei Ferdinand I, cu blagoslovenia Prea Sfinţitului Domn Vasilie Moga – Epitropul munţilor din Ardeal. Este îmbrăcată în pluş şi piele, are marginile şi colţurile îmbrăcate în metal argintat; Antologion de pe timpul lui Nicolae Petru Mavrogheni şi al mitropolitului Grigorie. Este cu scoarţe din lemn îmbrăcate în piele.

La moartea Elenei Dalles, aceasta a lăsat prin testament bisericii un fond din care să se întreţină, fondul „Elena Dalles” fiind administrat de Casa Şcoalelor, care a dat în fiecare an o sumă pentru întreţinerea ei. Din cauza intemperiilor, învelişul bisericii începuse să se strice, curgea apă în biserică, din care cauză s-a stricat pictura. În anul 1934, venind ca preot al comunei, preotul Virgil Abramescu, acesta a luat hotărârea şi a învelit din nou biserica cu tablă galvanizată. De asemenea, stricându-se împrejmuirea curţii bisericii şi a cimitirului, s-au făcut din nou aceste împrejmuiri. În anul 1936, preotul Abramescu împreună cu membrii epitropiei şi ai consiliului parohial, au construit o clopotniţă nouă, în stânga bisericii, care a costat 75.000 lei, banii fiind acordaţi de primăria Bucșani..

Pictura bisericii deteriorându-se treptat, preotul paroh cu epitropia parohială şi autorităţile comunale au intervenit la Casa Şcoalelor ca, din fondul „Elena Dalles”, să se repare biserica. Astfel, ctitoria familiei Dalles a fost pictată din nou din aceste fonduri, de către pictorul Dumitru Norocea din Curtea de Argeş, chiar dacă, pictura bisericii fusese comandată inițial în străinătate. Renumitul pictor Dumitru Norocea a rămas în istoria artei mai cu seamă pentru restaurarea picturii Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş. Lucrările pentru refacerea și executarea picturii bisericii în stil bizantin, s-au desfășurat pe parcursul unui an, între iulie 1938 – iulie 1939, şi a costat 500.000 lei. De asemenea, icoanele de la tâmpla bisericii au fost făcute din nou, tot de către pictorul Norocea, din fondurile acordate de primăria comunei Bucșani, în sumă de 196.000 lei. Cu ocazia reparării şi pictării din nou a bisericii cu hramul Sfinții Constantin și Elena, a fost scrisă în interiorul bisericii, deasupra uşilor de la intrare, următoarea pisanie:

„Această sfântă şi Dumnezeească biserică s-a pictat din nou în zilele (…) şi sub păstoria Î.P.S. Sale Nicodim – Patriarhul României, cu cheltuiala Casei Şcoalelor din fondul Elena Dalles şi al Primăriei Bucşani, de pictorul D. Norocea din Curtea de Argeş, fiind paroh Pr. Virgil Abramescu şi primar Gheorghe Vijoianu”. După terminarea picturii, resfinţirea bisericii s-a făcut în ziua de 27 noiembrie 1939, de P.S. Arhiereu Veniamin Ploieşteanul.

La scurt timp după executarea picturii, biserica a fost grav avariată din cauza cutremurului petrecut în ziua de 10 noiembrie 1940: amândouă turlele au fost dărâmate şi prezentau crăpături pronunţate de jur-împrejurul ei.

Slujitorii bisericii din Bucşani până în anul 1940, aflaţi din documentele de arhivă studiate și în actele oficiale de la primăria Bucșani, sunt următorii: preotul Petre, care a păstorit prin anul 1845; preotul Tudor, care a păstorit prin anul 1853; preotul Nae, prin anul 1857; preotul Grigore Denescu; preotul Gheorghe Iliescu sau Butucea, care era din Răzvad; preotul Nicolae, prin anul 1878; preotul Gheorghe, prin anul 1880; preotul Ion Săpuneanu, mort în anul 1933. Un an de zile parohia a fost vacantă şi s-au perindat la ea următorii preoţi delegaţi: preotul Maricuţă din Potlogi, preotul Silvestru Popescu din Hăbeni, ieromonahul Caliope Bădulescu. În anul 1934, luna august, ziua 15, a fost numit preot al parohiei Virgil Abramescu, născut în comuna Şotânga, jud. Dâmboviţa, în anul 1903, luna octombrie, ziua 13, acesta fiind licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

În cimitirul din parohia Bucșanilor se află o cruce din piatră din vremea lui Matei Basarab, aceasta având o situație aparte, în sensul că este nemarcată și parcă lăsată uitării, deși aceasta ar putea fi înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din Dâmbovița, ca parte integrantă din patrimoniul cultural al comunei Bucșani. Nu se cunosc motivele pentru care este amplasată în locul respectiv (putem doar presupune că se afla în apropiata vecinătate a fostei biserici datată în 1664), cum aceasta a ajuns aici și nici de ce aceasta este trunchiată, păstrându-se din păcate doar o mică parte din ea.  Din ceea ce a mai rămas din crucea din piatră, amplasată direct pe pământ, fără a avea un postament, se mai poate distinge astăzi, doar următorul text: „Întru nume (le) tatălui și cu ajutorul fi (ului) și cu puterea… continuarea firească fiind pentru crucile de hram ale bisericilor, formularea… ridicatu-s-au această sfântă…” (biserică sau după caz, troiță).

În decursul timpului, crucile din piatră au avut și funcții utilitare, fiind folosite ca punct de referință în orientare și hotărnicii, sau pentru ctitorirea unor biserici, intrând în toponimia locului. Fiind situate de obicei pe marginea drumurilor, ele marchează și astăzi vechile drumuri comerciale dispărute. Astfel în județul Dâmbovița există numeroase monumente de acest fel, ele grupându-se în special în jurul Târgoviștei, veche capitală și reședință domnească, și pe valea Dâmboviței, aceasta explicându-se prin faptul că pe acolo trecea vechiul drum comercial spre Transilvania. De asemenea, cruci mari din piatră de hotar se mai găsesc în județul Dâmbovița, în localitățile Băleni, Bolovani, Bucșani, Răzvad Săcuieni, Valea Voievozilor, Văcărești, Viforâta.

Se pare că această cruce din piatră aflată astăzi în cimitirul parochial al bisericii, amplasată în imediata vecinătate a cavoului preotului Virgil Abramescu, datează din timpul domniei lui Matei Basarab, iar cel care a comandat-o este marele clucer, Badea Bucșanu (căsătorit cu Jupâneasa Bălașa, fiica marelui ban Neagoe Săcuianu), pentru troița care a precedat vechea biserică din Bucșani datată în 1664 și amintită în Catagrafia din 1810 întocmită de Alexandru Popescu Runcu, și despre care Nicolae Iorga a păstrat în scrierile sale, însemnările privind textul vechii pisanii din piatră datată din 27 noiembrie 1664, care din nefericire astăzi nu mai există: „… Și lor fostu-s-a ziditu această … Nostru și au fost pus hramul Sfânta…iar eu Badea vel cluceriu, fiind învechită…și sfinții arhangheli”.

 

Surse:

 

-Arhivele Naționale Istorice Centrale București, fond Ministerul Culturii Naţionale;

-Alexandru A. Popescu Runcu, Catagrafia județului Dâmbovița la anul 1810, Tipografia „Viitorul”, Târgoviște, 1936;

– Cornel Mărculescu, Din istoria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa. În memoria dascălilor noştri. File de monografie, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2015;

– Idem, The cultural heritage of the Dalles family in Bucșani, Dâmbovița county,    în vol.

„Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA Publisher, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu