În timp ce Grupul Tabla Buții a pătruns în Transilvania, în partea de sud a comunei Cerașu, respectiv pe valea Teleajenului în zona Drajna-Văleni-Homorâciu, au început să sosească unitățile Diviziei a 5-a, care aveau ca obiectiv trecerea frontierei. Însă, succesul operațiunilor trecerii armatelor române în Transilvania, nu a fost de durată, deoarece, prin căderea și dezastrul de la Turtucaia la 25 august 1916, în Ardeal a fost constituit un corp de armată austro-ungar și un corp de armată german, iar fostul general german Erich von Falkenhayn a preluat comanda Corpului IX Armată german, având ca misiune ajungerea cât mai rapidă la București. Drumul cel mai scurt către capitala României, era prin defileul Buzăului, pe la pasul Tătaru, așa cum rezultă și din Ordinul emis la 1/14 octombrie 1916 de către mareșalul Hindenburg către generalul Falkenhayn: „în ce privește planul de operații al Comandamentului Armatei a IX-a Falkenhayn de a înainta cu grosul forțelor spre București, având o siguranță spre Buzău, acest plan nu trebuie sub niciun motiv schimbat”. În acest context, la sectorul de frontieră Tabla Buții se aflau numai un detașament al Diviziei a 6-a (ulterior, a mai fost detașat aici un batalion din Regimentul 24 Infanterie), care, având în față Divizia 89 germană, primise ordinul de a constitui un front pe valea Buzăului. La 30 septembrie 1916, au fost trimise la Tabla Buții două batalioane din Regimentul 28 Infanterie din cadrul Diviziei a 3-a, precum și detașamentul Brigăzii 3 Călărași, cu scopul de a face legătura între trupele de la Gura Siriului și Tabla Buții.
La 2 octombrie 1916, cele două batalioane din Regimentul 28 Infanterie de la Tabla Buții au executat o recunoaștere peste frontieră la Vama Buzăului, în urma căreia s-a constatat faptul că inamicul ocupa Muntele Roșu, Predeluș, Muntele Neamțului și Ștevia. Tot în aceeași zi, inamicul a întreprins o acțiune cu Regimentul 8 Infanterie Landwehr (trei batalioane) și Regimentul 11 Dragoni din Divizia 89 Infanterie, trecând frontiera, lăsând o unitate la Tabla Buții, iar cu restul s-a îndreptat spre Slon. Față de această situație nou creată, generalul Niculescu, comandantul Diviziei a 3-a, a raportat Marelui Cartier General, care a luat următoarele măsuri: un batalion din Divizia a 3-a venind dinspre suzana va ataca dreapta inamicului ce se îndrepta spre sud, un alt batalion din Divizia a 6-a venind dinspre Valea Siriului, va ataca stânga inamicului, iar un detașament (un batalion din Regimentul 2 Vânători, 1 batalion din Regimentul 6 Vânători, 1 batalion din Regimentul 21 Infanterie și un divizion din Regimentul 13 artilerie), sub comanda lt.col Mihăescu, au fost îmbarcate la Ploiești și Băicoi având destinația Slon.
În dimineața zilei de 3 octombrie 1916, inamicul, surprins de acalmia întâlnită în Slon, a decis să se întoarcă pe același traseu, dar, spre uimirea dușmanului, este atacat de detașamentul român din Regimentul 28 Infanterie, cel care întors din recunoașterea de la frontieră, respinsese deja un batalion german care venea dinspre Tabla Buții. După ce în ziua de 4 octombrie inamicul a încercat fără succes să reocupe pozițiile de la Tabla Buții, a doua zi, cele două batalioane din Regimentul 28 Infanterie, au reușit să ocupe o poziție nouă situată la 500 m sud de linia de cotă 1153-1380 Tătaru Mare, care era ocupată de inamic, iar în același timp, artileria germană a obligat trupele române să se retragă de la Tabla Buții către dealul Crucea Mandii și dealul Mănăilă.
Ofensiva asupra pozițiilor de la Tabla Buții a fost amplu gândită de către Corpul III Armată, operațiune stabilită pentru ziua de 20 octombrie 1916, și la care a participat și un batalion de la Divizia a 6-a, aflat sub comanda maiorului Atanasiu, ce a avut ordinul de a ataca începând cu ora 8.00 dimineața în direcția cota 1472 – Curmătura – Craii. În același timp și la aceeași oră, pentru succesul operațiunii, detașamentul Tabla Buții a atacat cu un batalion în direcția Coama dintre Sirii – Vf. Tătaru Mare, cu încă trei companii a atacat prin Valea Teleajenului spre Pasul Boncuța – Colțu, iar cu alte trei companii în direcția Albile. După ce Batalionul I din Regimentul 28 Infanterie a ocupat tranșeele inamice din punctul numit Colțul, Batalioanele II și III din același regiment împreună cu două companii din Regimentul 24 Infanterie, au încercat să ajungă la 200 m de cota 1380 – Tătaru Mare. Două zile mai târziu, detașamentul Tabla Buții și Batalionul III al Regimentului 28 Infanterie, au reușit să ocupe Muntele Tătaru Mare și au stabilit legătura cu Divizia a 6-a.
La 26 octombrie 1916, batalionul aflat pe Vf. Tătaru Mare, a fost atacat cu înverșunare de către inamic, pierzând astfel legătura cu Divizia a 6-a și obligat să se retragă de pe vf. Gâlma cota 1194, de unde, la 28 octombrie a înaintat pe coama dintre Sirii, până la cota 1151, reușind să restabilească legătura cu Divizia a 6-a. În plus, la 31 octombrie 1916, observând că nu poate cuceri trecătorile Predeluș, Bratocea și Tabla Buții, generalul Falkenhayn a ordonat Diviziei 89 germane „să se suspende orice atacuri și să se treacă la defensivă”. Astfel, în acest context, la 3 noiembrie 1916, au fost retrase cele două batalioane ale Regimentului 28 Infanterie de la Tabla Buții și trimise la Vf. lui Crai (la 12 noiembrie cele două batalioane erau trimise la Ploiești), fiind înlocuite cu compania de bicicliști a Corpului III Armată și batalionul Miliției Ilfov, care până atunci efectuase lucrări de săpătură în zonă.
Prof. Dr. Cornel Mărculescu
Surse:
–Arhivele Militare Române, Jurnal de Operații al Regimentului 8 Infanterie Buzău;
-Ion Rusu Abrudeanu, România şi războiul mondial, Editura librăriei Soccec&Co., Bucureşti, 1921;
-Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Ediţia a II-a, vol. I, Editura Casei Școalelor, București, 1925;
-G. A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, vol. I, București, 1928.
