Alexandru Vaida-Voevod: ,,Ţi-am descris cum decid cei 4… asupra sorţii noastre, de nobis sine nobis, punându-ne sub dictatura lor, fără drept de discuţie şi apelaţie”.
I.I.C. Brătianu către Elephterios Venizelos: ,Dacă dumneata renunţi la suveranitatea Greciei eu nu pot renunţa la aceea a României ».
Membru al delgaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris, Alexandru Vaida-Voevod îl informa (la 11 iunie 1919, printr-o scrisoare) pe Iuliu Maniu despre atitudinea Marilor Puteri faţă de statele mici şi mijlocii, în special faţă de dezideratele şi interesele României:

,,Iubite Iuliu,
Vin să-ţi referez asupra săptămânii trecute…
Cei mari pot răsturna toate acordurile făcute între noi şi între prezidiul Comisiei. O mulţime de hotărâri aduse după grele dezbateri, cu majoritate zdrobitoare de voturi în comisii, ba chiar unele care au fost luate în unanimitate, ne-am pomenit că au fost la stipularea definitivă a condiţiilor de pace cu desăvârşire ignorate, înlocuindu-se cu dispoziţii pentru noi extrem de dăunătoare…
Toţi eram revoltaţi că şi de data aceasta vom fi trecuţi cu vederea, punându-ne în faţa faptelor împlinite, silindu-ne să asităm la predarea condiţiilor de pace pentru Austria, fără ca noi să avem idee de conţinutul acestor condiţii…
După multe discuţii, care au ţinut până la amiază, am statorit un text prin care ceream ca să ni se comunice textul întreg înainte de a se preda austriecilor şi să ni se dea timpul necesar spre a-l studia şi a ne face observaţiiile…
Venizelos declară că el nu poate aproba textul compus de noi înainte de amiază, e prea radical etc. Gesticula, ţipa, întrerupea…
Brătianu însă îl luă scurt de căpăstru pe moşul buiastru declarând că lui nu-i pasă ce vor face alţii; dânsul şi de va rămâne singur, va vorbi, căci nu poate suferi fără protest un asemenea procedeu şi ofensator şi pericuos din partea celor patru.
Atunci căzură vorbele:
– Venizelos: Dar dumneata dle Brătianu, vorbeşti parcă ai reprezenta o ţară liberă şi independentă…
– Brătianu: Desigur.
– Venizelos: Ei vezi, eu nu am iluzia că aş reprezenta o ţară liberă şi independentă. Noi toi suntem la discreţia Marilor Puteri. Eu nu cred că mă pot opune voinţei lor.
– Brătianu: Dacă dumneata renunţi la suveranitatea Greciei eu nu pot renunţa la aceea a României…
Pe la 6 1/2 am primit proiectul condiţiilor de pace, care luni trebuiau prezentate austriecilor… Astfel, de dimineaţă până seară nu mai ieşeam din discuţii… Rezultatul a fost fixarea declaraţiilor pe care Brătianu venea să le facă în şedinţa plenară secretă a Conferinţei, sâmbătă 31 mai…
Articolul infam sună:
– ,,Statul X consimte să fie introduse într-un tratat cu principalele Puteri Aliate şi Asociate dispoziţiuni pe care aceste puteri le vor judeca necesare spre a proteja în statul X interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populaţiei prin rasă, limbă ori religie.
– Statul X consimte de asemenea ca să fie introduse într-un tratat cu principalele Putetri Aliate şi Asociate dispoziţiuni pe care aceste puteri le vor judeca necesare spre a proteja libertatea tranzitului şi un regim echitabil pentru comerţul celorlalte naţiuni”…
Succesul moral obţinut de Brătianu a fost absolut. Deşi fiecare din statele mici a prezentat în nuanţe alt punct de vedere, totuşi faptul că s-au pronunţat toate a fost o manifestaţie de solidaritate. Nu ai idee cu ce vehemenţă în gest şi în voce a încercat Clemenceau să-l intimideze pe Brătianu. Zadarnic.
Brătianu îşi are nervii în frâu. Şi când se înroşeşte de emoţie internă, fie supărare, fie furie, nu-şi piede calmul. L-a lăsat şi pe moşul ciudat să hodorogească spre a expune apoi cu deosebită eleganţă în construcţia frazei, a nuanţării limbii, a fineţelor retorice, tot ce voia să spună. I-a replicat lui Clemenceau şi tot aşa lui Wilson. • Delegaţii care altădată moţăiesc fără ruşine, ori conversează – între ei mai mult sau mai puţin tare – de data aceasta s-au purtat demn, sub impresia covârşitoare a expunerilor lui Brătianu…
Ţi-am descris cum decid cei 4 – fără a purta măcar proces-verbal – asupra sorţii noastre, de nobis sine nobis, punându-ne sub dictatura lor, fără drept de discuţie şi apelaţie. Nemţii şi austriecii au măcar putinţa de a discuta contradictoriu. Cei mici, pentru că am fost aliaţi, nu am putut dobândi recunoaşterea acestui drept.
După şedinţă au venit pe rând la Brătianu şi l-au felicitat toţi cei mici şi mulţi şi chiar dintre delegaţii cei mari, între ei şi Foch. Foch i-a dat sfatul: ,,Grijiţi să aveţi disciplină în armată, atunci nu mult vă pese de această sindrofie de babe”…

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu