You are currently viewing EDITORIAL: Charles de Gaulle (1890-1970) și celebrul picnic organizat în pădurea Dragodana, județul Dâmbovița (1968)

EDITORIAL: Charles de Gaulle (1890-1970) și celebrul picnic organizat în pădurea Dragodana, județul Dâmbovița (1968)

  • Post category:Editorial

Pentru mult așteptata vizită a generalului Charles de Gaulle în România (22 noiembrie 1890 – 9 noiembrie 1970, președinte al Republicii Franceze între 8 ianuarie 1959 – 28 aprilie 1969) din perioada 14-19 mai 1968, au fost stabilite inițial trei programe detaliate de deplasare prin țara noastră, urmărindu-se vizitarea mai multor trasee și obiective turistice de interes național, dar, totodată,  avându-se în vedere efectul și importanța relațiilor internaționale, precum și spectrul oficial avut în vedere al acestora, cu implicații deosebite în deceniul șapte al secolului XX. Astfel, în primul program consfințit pentru luna octombrie 1967, traseul ar fi trebuit să urmeze mai multe orașe importante din România, unele dintre acestea având rezonanță socialistă: București, Constanța, Galați, Gheorghe Gheorghiu Dej (astăzi, Onești), Mărășești și Cluj, iar în cel de-al doilea program stabilit în ianuarie 1968, itinerariul avea în vedere orașele București, Craiova, Sibiu, Brașov și Sinaia, renunțându-se totodată la o serie de obiective cu impact turistic și economic: litoralul Mării Negre, Muzeul Arheologic din Constanța, Delta Dunării, Mausoleul de la Mărășești, Catedrala Catolică și Universitatea din Cluj, Mănăstirea Cozia, Muzeul Bruckenthal din Sibiu, Biserica Neagră și Uzina de tractoare din Brașov, precum și Castelul Peleș din Sinaia. Cert este că într-un final, programul definitiv pentru vizita președintelui Franței, a fost stabilit în ziua de 16 martie 1968, unde traseul a fost foarte mult simplificat, alegându-se doar orașele București, Craiova, Slatina, Pitești, Găești (cu trecere prin localitatea Dragodana spre Târgoviște) și Ploiești. Pentru această vizită, era bine stabilit chiar și echipajul de bord al aeronavei franceze care urma să aterizeze ulterior în capitala României: căpitanul Darnaud; domnișoara Camus, însoțitoarea principală; căpitanul Confalone; locotenentul Jaynet; adjutantul șef Masdoumier; adjutantul Dumas și sergentul șef Magdoudo. În plus, conform protocolului Ministerului de Afaceri Francez, statul român era informat cu privire la sosirea în România a delegației franceze, la bordul aeronavei SO 30 P Bretagne, condusă de către Bernard Durand, ministru plenipotențiar și șeful protocolului. Din delegația oficială, mai făceau parte Jacques Aubert, secretarul general al Poliției, M. Blanc, consilier de ambasadă, care se ocupa cu problemele de presă la Președenția Republicii;  lt.col. Emmanuel Desgrees du Lou, de la Statul Major Personal al președintelui Republicii Franceze; Georges Parat, directorul călătoriilor oficiale; Henri Pissant, șeful adjunct al Serviciului de Securitate pentru Președintele Republicii Franceze și doctorul Daniel Menes.

Privite prin prisma dipomației frământate și agitate a deceniului șapte al secolului XX, relațiile româno-franceze au fost deosebit de cordiale într-o perioadă deosebit de tensionată a regimului comunist, în condițiile în care, este cunoscută ridicarea la rang de ambasadă a relațiilor diplomatice în anul 1963 (un statut asemănător mai avuseseră în perioada 1938-1940), urmată de vizita în anul 1964 în Franța, a prim ministrului român Ion Gheorghe Maurer (1902-2000), precum și vizita în România în anul 1966 a ministrului afacerilor externe francez Maurice Courve de Murville (1907-1999). De asemenea, cu ocazia întâlnirilor sus menționate, s-a transmis verbal președintelui Charles de Gaulle invitația de a vizita România, astfel încât partea franceză  a indicat vara anului 1967, însă, această vizită preconizată a fost amânată din cauza declanșării conflictului din Orientul Apropiat, a Războiului de Șase Zile dintre Israel și statele arabe. Trecând peste aceste mici incoveniente de ordin extern, vizita în România a fost atent și minuțios pregătită, președintele francez având intenţia abordării publice a temei sale binecunoscute a independenţei în relaţiile dintre state şi dezvoltarea cooperării internaţionale ca alternativă la politica blocurilor militare, concretizată de altfel prin decizii îndelung disputate, precum recunoașterea Republicii Populare Chineze în 1964, retragerea din comandamentul NATO în 1965, „criza scaunului gol” (1 iulie 1965-29 ianuarie 1966), din cadrul Comunității Europene, dar și stimularea diferendului chino-sovietic.

Fără a ne propune să intrăm în profunzimea și traseul urmat de delegația oficială franceză condusă de către generalul Charles de Gaulle prevăzută în amănunt pentru luna mai 1968 în periplul său prin sudul României, trebuie amintit, că după vizitarea orașelor Craiova și Slatina, precum și plecarea delegației oficiale din localitatea Micești, județul Argeș, în data de 17 mai 1968, s-a făcut un popas ulterior la 5 km depărtare de orașul Găești, în pădurea de la Dragodana, județul Dâmbovița, moment prezentat succint a doua zi în paginile ziarului Scânteia: „După amiază, coloana de mașini a plecat spre Târgoviște-vechea cetate de scaun a Țării Românești. La Topoloveni, localitate rurală cunoscută pentru bogatele sale tradiții în domeniul artizanatului, unde se face un popas, mii de țărani îi salută cu căldură pe distinșii oaspeți. După un obicei străvechi, celor doi președinți li se oferă câte un miel alb. Corurile căminelor culturale intonează cântece populare. După ce vizitează expoziția de artizanat deschisă ad-hoc în apropierea scenei, generalul de Gaulle adresează felicitări locuitorilor comunei pentru înalta lor măiestrie artistică. După ce străbat valea Dâmboviței, oaspeții ajung în pădurea Dragodana, unde sunt salutați de Nicolae Tăbârcă, președintele Consiliului Popular al județului Dâmbovița”.

Aici, contrar uzanțelor și folclorului autentic local, care a circulat și s-a transmis timp de câteva decenii, totuși a avut loc o staționare foarte bine organizată și pusă la punct cu mult timp înainte, chiar dacă, foarte mulți ani, mai ales în perioda comunismului, s-a considerat pe baza unor legende locale mai cârcotașe, voalat sau nu, faptul că acea oprire ar fi fost obligatorie, deoarece bătrânul general de Gaulle ar fi dorit să își rezolve anumite nevoi fiziologice și să fumeze o țigară. Total eronat!!! Iată decursul acțiunilor din pădurea Dragodana, județul Dâmbovița, din luna mai 1968, în deplinătatea lor și la justa valoare, culese, completate și readuse la adevărata însemnătate, din memoriile unora care au fost direct implicați în acele evenimente, dar și din documentele Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor de Externe, care reprezintă importante surse ale conservării și perpetuării identității noastre naționale!

Astfel, din documentele studiate de către noi, se desprinde ideea că, în pădurea de la Dragodana, județul Dâmbovița, pe anumite „mese” confecționate din felii imense din trunchiuri de copac și buturugi acoperite cu ștergare populare, s-au consumat ceva fructe, printre care și celebrul măr de Voinești, alune americane, s-a servit din plin la tăvi, vinul tradițional, și s-au fumat țigările autohtone Snagov, toată acțiunea fiind supravegheată îndeaproape de către Serviciile de Securitate. În plus, fetele costumate în porturi populare muntenești, care au servit la „buturugile de copac frumos fasonate”, erau de fapt chelnerițe de profesie, aduse special ca să asigure succesul protocolului pentru delegația oficială prezentă în pădurea de la Dragodana. De menționat, ar mai fi și faptul că pentru succesul evenimentului, acesta a fost pregătit cu cel puțin 15 zile înainte, având sprijinul unui cetățean născut în localitatea Dragodana, care funcționa ca angajat al Comitetului Județean de Partid Dâmbovița, în persoana domnului Nicolae Gheorghe (ales primar al localității Dragodana între anii 1972-1982 și 1996-2000). Suprafața amenajată special pentru acest eveniment în pădurea de la Dragodana, județul Dâmbovița, a fost posibilă cu sprijinul unor specialiști de la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Dâmbovița (U.J.C.C.) și cu ajutorul nemijlocit al inginerilor de la Întreprinderea Silvică din Târgoviște. În plus, așa cum reiese din Planul de măsuri al Comitetului Județean Dâmbovița al P.C.R. din 7 mai 1968, Direcția Comercială și U.J.C.C., preconiza posibilitatea înființării unei unități de alimentație publică în pădurea Dragodana până la cel târziu 23 august 1968, anticipând într-un fel vizita președintelui Charles de Gaulle!!!

Bineînțeles, că evenimentul festiv nu putea fi organizat fără sprijinul nemijlocit al edilului de atunci al comunei Dragodana, domnul primar Petre Stoica (aflat în funcție între anii 1968-1972), al secretarului de partid Dumitru Nicolae-Culiță, precum și al domnului Nicolae Tăbârcă, președintele Consiliului Popular al județului Dâmbovița, și Florea Ristache, cel care îndeplinea funcția de secretar 2 cu probleme organizatorice ale P.C.R.

Pentru așa zisa vizită ad-hoc din pădurea Dragodana, interesantă este și delegația de translatori din partea Franței, în sensul că în rândul acesteia figurau doi români, în persoana prințului Mihai Dimitrie Sturdza, cel care lucrase la Ministerul de Externe Francez, și care ulterior, a fost traducător pentru următorii președinți de stat francezi, George Pompidou (1911-1974) și Valéry René Marie Georges Giscard d`Estaing (1926-2020), precum și doamna Sanda Stolojan (1919-2005), nepoata scriitorului și diplomatului Duiliu Zamfirescu (1858-1922), și în același timp, fiica diplomatului Alexandru Antonio Lascăr Cesare Zamfirescu (1892-1968). Din partea română, traducerea a fost asigurată de către primul ministru Ion Gheorghe Iosif Maurer (1902-2000), care a asigurat procedura de interpret pentru limba franceză, având în vedere că era cunoscut ca fiind un excelent vorbitor de limba franceză, prin prisma părintelui alsacian și al mamei, care era de origine franceză. Pe lângă președinții de stat ai Franței și României, la fastuosul eveniment foarte bine organizat din pădurea Dragodana, județul Dâmbovița, au participat și primele doamne ale Franței și României, respectiv Yvonne Charlote Anne-Marie de Gaulle (1900-1979) și Elena Ceaușescu (1916-1989), care s-au bucurat și delectat cu atmosfera arhaică organizată în pădurea din apropierea orașului Găești. Pentru veridicitatea și autenticitatea celor petrecute în pădurea din Dragodana, dacă mai existau anumite încă suspiciuni, semnificative cadre și fotografii au fost imortalizate pentru eternitate, chiar de către cei din țara prietenă prin origine, de către domnii Georges Ménager, de la gazeta Paris Match, și Georges Mélamed, de la Agenția France Press.

După festinul din pădurea Dragodana, delegația oficială româno-franceză s-a îndreptat ulterior către bătrâna Cetate de Scaun a Țării Românești, orașul Târgoviște, acolo unde s-au vizitat ruinele și ansamblul Curții Domnești, pe ale cărui ziduri erau aliniate în costume populare, personaje arhaice rupte parcă din basm, ce fredonau ritmuri bine alese la celebrele tulnice, instrumente specifice celor din Țara Moților!!!

Un aspect deosebit de important care trebuie lămurit vis-a-vis de vizita președintelui Franței, este și faptul că generalul Charles de Gaulle (absolvent promoția nr. 94 Fez <1909-1912>, al Școlii Militare de la Saint Cyr, terminând al 13-lea din 221 de elevi, dar care nu a fost coleg la prestigioasa școală militară cu niciun român!!!), odată ajuns în periplul său prin România, și implicit prin vechea capitală a Țării Românești, a dorit să se întrevadă atât cu generalul Ioan Aristid Heruvim (16 iulie 1895 – 10 iunie 1972; fost absolvent al Școlii de Ofițeri de rezervă Cavalerie de la Botoșani în 1917, al Școlii de Aplicație de Cavalerie de la Sibiu în 1922 și al Școlii Superioare de Război din București între 1926-1928), veteran de război (cetățean de onoare post-mortem al orașului Târgoviște, cf. H.C.L. nr. 48/19.06.1996), și nu coleg de clasă la Școala Militară de la Saint Cyr din Franța, așa cum s-a vehiculat eronat până acum, cât și cu generalul Victor Octav Isăceanu (13 august 1898, Șendriceni, județul Botoșani – 3 august 1998; fost absolvent al Școlii Superioare de Război din București, dar și fost comandant al Școlii de subofițeri de Cavalerie de la Sibiu), un amănunt mai puțin cunoscut până astăzi.

Astfel, la 17 mai 1968, președintele Franței, generalul Charles de Gaulle, s-a întreținut și a purtat unele discuții preț de câteva minute, cu generalul veteran de război Victor Isăceanu (devenit primul cetățean de onoare al orașului Târgoviște, cf. H.C.L. nr. 80/28 noiembrie 1994), evenimentul fiind posibil, deoarece aflându-se în Piața Mareșal Rodion Malinovski din Târgoviște, contrar protocolului stabilit, alaiul delegației oficiale franceze a intrat într-o curbă la stânga, pe strada Maior Ion Brezișeanu, nr. 10, colț cu strada Primăverii, moment în care a avut loc întâlnirea oficială dintre cei doi ofițeri. Cei doi generali vizitați la Târgoviște de președintele Franței, atât Ioan Heruvim, cât și Victor Isăceanu, deveniți ulterior cetățeni de onoare ai orașului Târgoviște, își dorm somnul de veci în cavourile familiilor aflate în Cimitirul Central din orașul de la Chindie.

De remarcat ar mai fi că, președintele francez a mai avut întrevederi ulterioare vizitei de la Târgoviște și cu alți ofițeri români, episod desfășurat în ziua de 19 mai 1968 la București: generalul Paul Teodorescu (1888-1981; absolvent al Școlii Superioare de Război de la București în 1919, dar și al Școlii Superioare de Război a Franței, promoția nr. 40 <1919-1920>); colonelul Radu Miclescu (1893-1990; absolvent al Școlii Militare de Saint Cyr, promoția nr. 97 Montmirail <1912-1914>) și comandorul Dan Valentin Vizanty (1910-1992; absolvent al Școlii Militare de Ofițeri Aeronautică de la Cotroceni).

Pentru a continua saga întrevederilor oficiale pe care le-a avut în urma vizitei sale din România președintele Republicii Franceze din anul 1968, generalul Charles de Gaulle, trebuie amintit că încă de la începutul vizitei sale în România,  a dorit într-adevăr să se întâlnească cu un fost camarad și coleg de clasă, dar care a făcut parte din prestigioasa Școală Superioară de Război din Franța (între anii 1922-1924), în persoana generalului de divizie Polihron Dumitrescu (14.11.1893, Milcov, județul Olt – 30.03.1977, București) din Cetatea Băniei, episod mai puțin cunoscut, și totodată sensibil pentru conducerea comunistă de atunci, pe care aceștia „l-au salvat” cu puțin timp înainte de vizita oficială a președintelui francez.

Generalul Polihron Dumitrescu (1893-1977).

Astfel, în momentul în care președintele Franței a ajuns în orașul Craiova în ziua de 16 mai 1968, după protocolul bine stabilit dinainte, la orele 12.50, delegația oficială româno-franceză care se afla în „Parcul Poporului” (actualul Parc Romanescu din Craiova, inaugurat la 29 septembrie 1903, construit în stil romantic, după planurile arhitectului peisagist francez Edouard Redont, la inițiativa primarului orașului, Nicolae Romanescu <1847-1931>) pentru a servi masa de prânz, la punctul numit Debarcader, în prezența unui grup restrâns de oficialități, a presei și a unei gărzi de onoare, generalul Charles de Gaulle a coborât din mașină, a salutat protocolar pe toți cei aflați în față, după care a privit atent în jur, a mai efectuat câțiva pași, iar ulterior, spre surprinderea tuturor, a bătut pas de front/defilare și cu mâna la chipiu s-a îndreptat direct către fostul coleg și camarad, generalul român Polihron Dumitrescu, deoarece obiceiul Școlii Militare franceze, era acela să i de dea raportul oficial șefului de clasă sau de promoție!!! Un înalt act de respect și de recunoștință! Chapeau!

 

Ulterior, generalul Charles de Gaulle, s-a deplasat spre orele serii, pe strada Ulmului, în partea de răsărit a orașului Craiova, la casa generalului Polihron Dumitrescu, cea care fusese retrocedată în grabă, renovată și remobilată din timp de către autoritățile comuniste, cu scopul de a nu se divulga adevărata stare materială a ofițerului. În plus, soția generalului Dumitrescu, care era de origine franceză, dar și generalul, au fost asigurați că toată „atenția” acordată de „regimul comunist” va avea un caracter definitiv, că de acum totul le aparține, dar în același timp, au fost rugați să nu divulge prin ce au trecut în perioada precedentă de așa zisa „democrație populară”.

 

Surse:

-Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, fond Franța, dosar 1296/1968; Direcția a III-a Relații, Programul vizitei oficiale a generalului Charles de Gaulle, Președintele Republicii Franceze, în Republica Socialistă România (14-19 mai 1968), document declasificat (H.G. nr. 1201/4.12.2012);

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond 6. Indicativ I/B-1, Biroul Comitetului Județean de partid Dâmbovița al P.C.R.,  dosar 5/1968; dosar 8/1968;

-Arhivele Militare Române, fond C. M. oraș Târgoviște, inventar 7951, crt. 3/1916, Heruvim Ioan;

-La Saint Cyrienne, Promotions éteintes. Fiche de présentation des promotions éteintes (c’est le nom donnée lorsque le dernier Saint-Cyrien d’une promotion vient à décéder), de la plus ancienne à la plus récente, saint-cyr.org/fr;

Vizita în România a Președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle. Adunarea populară de la Craiova, în „Scînteia. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român”, Anul XXXVII, Nr. 7705, vineri 17 mai 1968; Vizita în România a Președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, Nr. 7706, sâmbătă 18 mai 1968; Încheierea vizitei în România a Președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, Nr. 7707, duminică 19 mai 1968;

-Polihron Dumitrescu, Ascultând chemarea (amintiri din primul război mondial), Editura Militară, București, 1968;

-Sanda Stolojan, Cu de Gaulle în România, Editura Albatros, București,1994;

-Alexandru Manafu, Un secol de viață-generalul de divizie Victor Isăceanu, Editura Per Omnes Artes, București, 1997;

-Paul Rezeanu, Craiova. Amintirile orașului, Editura Alma, Craiova, 2006;

-Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Editura Compania, București, 2008;

-Gabriel Ion Degeratu, Generalii de Gaulle, Dumitrescu și Heruvim, absolvenți ai Saint-Cyr, în Procedings of the 17th International Scientific Conference  Strategies XXI, vol. 17, nr. 1, București, 2021;

-Gabriel Ion Degeratu, Hanul lui de Gaulle, în vol. „Istorie, civilizație și cultură în spațiul românesc”, vol. IV, Editor Claudiu Ion Neagoe, Editura Mega, Cluj Napoca, 2023;

-Gabriel Ion Degeratu, Charles de Gaulle, un itinerariu militar în România, în Revista „Studii și articole de Istorie”, vol. XC, București, 2023.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu