Urmare a raportului lui Alexandru Djuvara, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 27.540 din 23 decembrie 1910, regele Carol I a semnat în București, la 23 decembrie 1910, decretul nr. 3.946, prin care acorda lui Mainescu I., directorul Prefecturii județului Dâmbovița, Crucea „Serviciul Credincios” clasa I. Prin același decret, atât decorația amintită mai sus, cât și Medalia „Serviciul Credincios” clasa I și clasa a II-a, au fost conferite și altor persoane.

Prezentăm descrierea distincției onorifice și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 3/1877 (documentele) și de la Batalionul 47 Comunicații și Informatică „General Nicolae Petrescu” din Buzău (decorația).

Crucea „Serviciul Credincios”, instituită în anul 1906, cu ocazia sărbătoririi jubileului de 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, s-a acordat pentru a răsplăti serviciile militare și civile aduse statului. Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „Crucea este o piesă de metal cu un diametru de 32 mm și o grosime de 2,5 mm, având 4 ramuri cu raze între despărțituri. În centrul Crucii este un medalion pe care sunt stampate, în relief, armele țării în față (avers), iar inscripțiunea «Serviciul Credincios» în dos (revers). Împrejurul inscripțiunii este câte o ramură de stejar și de laur, care se unesc printr-o fundă. La partea superioară a Crucii este coroana regală și un inel prin care se trece panglica. Panglica este de moar albastru-deschis, cu câte o dungă de fir argintiu pe fiecare margine, panglica lată de 35 mm, și lungă în partea aparentă de 50 mm, și se fixează pe piept în toată lățimea ei, adică fără alte îndoituri decât cele de la extremități, de care, pe de o parte, se atârnă Crucea, de panglică, iar pe de altă parte, panglica de piept, căpătâiele panglicii prinzându-se cu copci dedesubt”.

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.