Cu ocazia aniversării a 25 ani de la Războiul de Independență și urmare a raportului lui Ion I. C. Brătianu, ministrul de Război ad-interim, nr. 4.710 din 7 iunie 1902, regele Carol I a semnat în București, la 7 iunie 1902, decretul nr. 2.118, prin care drapelul Regimentului 3 Dâmbovița № 22, precum și altele, a fost redecorat cu Crucea „Trecerea Dunării”. Prezentăm descrierea decorației, precum și reproducerile grafice care provin de la colecționarul Emanuel Erena.

Potrivit Regulamentului Crucii „Trecerea Dunării”, sancționat prin decretul regal nr. 617 din 23 martie 1878 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642 și publicat în „Monitorul Oficial” nr. 68 din 24 martie / 5 aprilie, pp. 1944-1945), Crucea „Trecerea Dunării”: „se va conferi tuturor militarilor și asimilaților de orice grad care au fost însumați, atașați sau însărcinați cu controlul administrativ la corpurile de trupă ori la serviciile militare ce au operat peste Dunăre și au luat parte la campania din 1877-1878 în Bulgaria. Crucea se va conferi asemenea și funcționarilor civili și persoanelor care neaparținând dʼa dreptul oștirii, au fost chemate de un serviciu efectiv și permanent pe lângă armata noastră de operațiune pe țărmul drept al Dunării… Crucea este de oțel oxidat, fundul negru punctat, lungimea ramurilor crucii este de 43 milimetri, lățimea de 6 milimetri, grosimea de 2 milimetri, forma este cea bizantină a bisericii răsăritului. Crucea are pe marginile ramurilor o dungă albă în culoarea naturală a oțelului și în mijloc un medalion înconjurat de un cerc de oțel. Fondul medalionului este asemenea negru punctat și poartă pe o parte legenda: TRECEREA DUNĂRII și în mijloc milesimul 1877, pe cealaltă parte pe fondul medalionului se află cifra Noastră Domnească. În partea superioară a crucii se află un inel de oțel prin care se petrece panglica. Crucea Trecerea Dunării se va purta de gradele militare și asimilate atârnată de o panglică de moar roșu-închis, lată de 40 milimetri, având două vergi negre verticale în lățime de 10 milimetri, separate una de alta prin o vargă de culoarea fondului panglicii (roșu-închis) de 8 milimetri. De ambele margini ale panglicii rămâne o dungă roșie de culoarea fondului panglicii în lățime de 6 milimetri. Persoanele care nu aparțin armatei și au dobândit crucea în virtutea art. 3, o vor purta atârnată de o panglică având fondul negru, lat de 17 milimetri în două liziere roșii, în lățimea de 2 milimetri pe margine. Crucea se poartă pe partea stângă a pieptului, având aparentă pe partea din afară, legenda TRECEREA DUNĂRII”.

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.