În demersul nostru ne propunem să aducem la lumină unele aspecte din viața Regimentelor românești care au participat la primul război mondial, dar mai ales, a însemnărilor unor soldați și ofițeri, care au luptat, au luat decizii și și-au dat viața pe front. Cu atât mai mult sunt deosebit de importante aceste însemnări, cu cât, ele readuc în atenția publicului larg, momente și fapte ale strămoșilor noștri din primul război mondial, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, păstrate în custodia Arhivelor Militare Române, documente cercetate de-a lungul timpului de noi cu meticulozitate. Pentru ineditul informațiilor, am ales să păstrăm în mare parte grafia timpului, chiar dacă în anumite momente scrisul era greu lizibil și am întâmpinat dificultăți în descifrarea acestuia, sau informațiile erau scrise în dialectele epocii.
În amurgul zilei de 15 aprilie 1919, zi atât de însemnată pentru tot ce este român, pornind din comuna Roșia spre aceia ce de veacuri întregi țin sub jugul lor în lanț și în întuneric milioane de frați de-un sânge cu noi. Printre munți, pe drumuri foarte anevoioase, se strecurau până târziu în noapte, eroicul Regiment nr. 2 Vânători, cunoscut chiar de dușman încă din 1916-1917, în revărsatul zorilor ajungând în apropierea comunei Zoldes, unde se afla cuibul dușmanului, se ia imediat formația de luptă așa de bine știut, încât tigrii de unguri de la Pesta, nici nu știau cu tot cu serviciul lor de siguranță, la un moment dat mitralierele și puștile mitraliere le vestea ungurilor bolșevici că vin românii spre a le plăti datoria pe care din nefericire le rămăsesem datori. La auzul acestor cântece curat românești, dușmanii încearcă să opună o oarecare rezistență. Zadarnică încercare a acestora, deoarece în curând Vânătorii români au pus stăpânire pe sat, iar tigrii lui Bella Kun fug cu viteza de 20 iepuri putere, mulți au fost prinși, iar restul s-au îndreptat spre Gurahonț, urmăriți de aproape de bravii noștri vânători. Ajunși la Gurahonț, ungurii se împotrivesc se împotrivesc cu înverșunare, aducând și un tren blindat, patru tunuri și câteva mitraliere. În mai puțin de două ore, bolșevicii s-au retras în mare dezordine, lăsând în urmă 4 tunuri, câteva mitraliere, iar foarte mulți au fost luați prizonieri de ai noștri.Așa știe românul să pedepsească pe răuvoitorii săi, iar după vreo două zile de marș am ajuns în apropiere de butin, unde inamicul opunând foarte mare rezistență punea probleme, noi reușim o mișcare de învăluire efectuată de Compania a 6-a de sub comanda domnului căpitan Ștefan Roșu, manevră prin care a obligat flancul stâng inamic a se retrage spre comuna Barza , astfel încât s-a produs o învălmășeală în rândurile inamice care au rupt-o la fugă. Trăgeau românii, trăgeau la nemurire în cetele dușmane care fugeau înspăimântate, mulți au murit înecați în apele Crișului, iar în fuga lor nebună după unguri prin apă, românii au pierdut în această luptă pe domnul colonel Paulian, comandantul Brigăzii 3 Vânători, care a murit așa cum mor toți eroii pe altarul patriei făcându-și datoria. Am mers multe zile și nopți fără a maid a ochi cu inamicul care văzând că românii nu glumesc au fugit ca niște mișei. Zile mărețe care nu se vor uita niciodată. Sate întregi, care erau cu mic cu mare să întâmpine pe acei care le-au adus libertatea, spre a cunoaște cât mai bine felul cum ne veneau frații dezrobiți. E de ajuns ca să vă povestesc despre comuna Târnava, care pe la orele 12, în prima zi de Paște, de departe se vedea o mare lume ieșită la marginea satului, care se adunase să mulțumească fraților din Regat pentru modul cum au știut să lupte pentru libertatea lor. În momentul în care capul coloanei armatei noastre a intrat în sat, mulțimea adunată a izbucnit în strigăte entuziasmate de „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE, TRĂIASCĂ ARMATA ROMÂNĂ”, iar drapelele tricolore fâlfâiau pe deasupra ostașilor aducători de libertate. În același timp, un avion s-a lăsat la o înălțime de vreo câteva sute de metri de pământ, de unde au aruncat manifeste, iar fiii noștri făceau piramide de arme până când trupa s-a odihnit puțin, timp în care mulțimea se rotea în jurul nostru și din mii de piepturi au izbucnit cântece naționale și s-a încins o horă mare, unde jucau ofițerii, soldații și mulți civili. După un repaus de vreo două ore, se comandă drepți, iar bravul maior Ionescu, comandantul Batalionului 2 din Regimentul 2 Vânători a dat comanda batalionului înainte marș, cu direcția Tisa, timp în care mulțimea și trupa a izbucnit într-un strigăt de URA.
Scrisă pe malul Tisei, lângă Rakamaz, soldat Preda Dumitru, Compania a 6-a, Regimentul 2 Vânători
Sursa: Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Centrul de Studii și păstrare a Arhivelor Militare
Prof.dr. Cornel Mărculescu
