DE ZIUA TA

De ziua ta, iubită Românie,

Noi, să fim mai români,

Să nu lăsăm, în veci străinii,

S-ajungă, ei, stăpâni.

Nu plânge, maică Românie,

Că fiii tăi nu dorm.

Când văd așa fărădelegi

Nici noaptea nu au somn.

Nu mai ofta adânc

După ai tăi copii

Plecați prin alte țări.

Că vin ei…într-o zi…

Nu te-ntrista, nu plânge,

După cei ce s-au dus,

În cer la nemurire…

Ei te privesc de sus.

Cu lacrimi glia-ți udă,

Să crească bobul plin,

Prin picurii de ploaie,

Auzi câte-un suspin.

De cei care-au rămas

Ai grijă, Romanie,

Și dă-le-ntelepciune,

Ce-a fost, să nu mai fie!

Și ca o mamă bună,

Și veșnic iubitoare,

Tu, mândră Românie,

Nu te lăsa, rămâi tot în picioare!

ROMÂNCĂ SUNT DIN TATĂ-N FIU

În țara mea, la nimeni nu-s datoare,

Căci m-am născut din murmur de izvoare,

La umbra brazilor înalți,

Ce străjuiesc munții Carpați.

Mi-e rădăcina prinsă prea adânc,

Nu mă doboară niciun vânt!

Născută din iubire sunt,

Și dragoste de-acest pământ.

Pământul nostru românesc,

Îmi dă putere să trăiesc,

Iar portul nostru popular,

Icoană-i de pus în altar!

Româncă sunt din tată-n fiu,

Și sunt aici unde-mi doresc să fiu,

Mă scaldă-n ape Dunărea,

Nu vreau să plec din țara mea!

Cu Marea Neagră, soră sunt,

Și cât trăiesc pe-acest pământ,

Nu vreau de spate să mă-nclin,

La venetici să mă închin.

Cu fruntea sus am să trăiesc,

C-am sânge-n vene, românesc,

Iar steagul nostru , tricolor,

L-oi vântura în vânt ușor:

În țara mea, stăpână vreau să mor!

Flori Bungete