Dumitru Petrescu: ,,Funcția de ecepist pentru membrii de partid se consideră muncă de partid”.
Gheorghe Stoica: ,,Acest aparat va trebui să fie în mâna P.C.R.”.

Cu toate că legile și regulamentele în vigoare interziceau armatei și militarilor să facă politică (sau să se implice în vreun fel), în mai 1945 în armata română a fost introdus – după ,,exemplul Armatei Roșii” (așa cum aprecia generalul Constantin Vasiliu-Rășcanu) aparatul politic, cu scopul de contribui la aplicarea politicii partidului comunist în mediul militar.
Inițial, acesta fusese experimentat în cadrul Diviziei ,,Tudor Vladimirescu”, încadrat cu comuniști români, care primiseră grade militare sovietice.

La scurt timp după impunerea guvernului dr. Petru Groza, generalul I.Z. Susaikov a făcut cunoscută (30 martie 1945) decizia Comandamentului suprem al U.R.S.S. privind ,,completarea secţiilor de propagandă ale armatei române” (care nu existau în acel moment), în care scop 1 000 de militari din Divizia ,,Tudor Vladimirescu-Debreţin” (aflată pe front) urmau să fie selecţionaţi și trimiși la București pentru a fi pregătiţi în acest scop, cazarea și hrana fiind asigurate de guvernul român.
La 2 aprilie 1945, aceștia au fost îmbarcați, la Balasagyarmat, și transportați, sub conducerea lui Dumitru Petrescu, la București pentru a fi pregătiți și încadrați în aparatul politic.
La București au fost primiți (7 aprilie 1945), în Gara de Nord (din cei 986 trecuți în registre au ajuns 963), de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind instruiți în cazarma ,,Mihai Viteazul” de activiști ai Partidului Comunist Român și de reprezentanți ai guvernului, între care dr. Petru Groza, Lucrețiu Pătrășcanu etc.
La 25 aprilie, după o instruire corespunzătoare, ,,lotul 1 000”, pregătit pentru a deveni nucleul de bază al ,,aparatului politic”, a fost încadrat (prin Decretul-regal nr. 1 357), în armata română, iar ,,politrucii” avansați în grad și decorați.
La festivitatea, care a avut loc a doua zi, în cazarma ,,Mihai Viteazul”, au participat regele Mihai I, reprezentanți ai guvernului, armatei române și armatei sovietice etc.
La 11 mai 1945, 986 dintre ei au fost trimiși la marile unități operative române de pe front, unde au încadrat funcțiile nou înființate de ajutori ai comandanților pentru munca de educație, cultură și propagandă. După ce au debarcat în gara Brno (20 mai), aceștia au fost repartizați la divizii, colonelul Victor Precup fiind primit apoi (23 mai) în audiență de către generalul sovietic M.M. Managarov, comandantul Armatei 53 sovietice, care s-a arătat a fi foarte mulțumit de modul în care începuse politizarea armatei române.

Între timp, la 8 mai 1945 a fost constituit și cadrul organizatoric corespunzător prin înființarea Direcției Superioare pentru Educație, Cultură și Propagandă (E.C.P.), în subordinea nemijlocită a ministrului de Război (nu a Ministerului), generalul Constantin Vasiliu-Rășcanu fiind deja ,,omul” partidului comunist. Chiar dacă din motive politice aparatul politic din armată nu a fost revendicat deschis de comuniști pentru a nu da posibilitatea și celorlalte partide politice să intervină, el a fost înființat pentru a avea la dispoziție instrumentul necesar transpunerii în armată a propriei politici.
La scurt timp, au fost înființate structuri ale aparatului E.C.P. și la principalele comandamente din țară.

În ceea ce privește poziția în ierarhia militară a șefilor Serviciilor pentru E.C.P., ministrul de Război a stabilit (12 iulie 1945) că aceștia erau similari cu ,,orice șef de serviciu de la Cartierul armatei, indiferent de gradul pe care îl avea, dispunând de atribuții similare din punct de vedere tehnic și al specialității sale”. Din punct de vedere disciplinar depindeau direct de comandantul armatei; la rându-le, puteau sancționa disciplinar ajutoarele pentru E.C.P. de la divizii și regimente.

La 2 octombrie 1945, aparatul politic (încadrat cu 853 ofițeri și 1 172 subofițeri) a fost extins și în cadrul marilor unități care nu participaseră la operațiunile militare de pe front, prin transformarea Direcției Superioare pentru E.C.P. în Inspectoratul general al Armatei pentru E.C.P., subordonat direct ministrului de Război,la nivelul celorlalte structuri militare fiind înfiinţate servicii similare pentru ECP.
Treptat, majoritatea lucrătorilor politici au devenit membri de partid, Dumitru Petrescu, subinspector pentru E.C.P., care lucra sub directa îndrumare a C.C. al P.C.R., precizând, în iulie 1947, că ,,Funcția de ecepist pentru membrii de partid se consideră muncă de partid”. ,,Acest aparat – aprecia și locotenent-colonelul Gheorghe Stoica – va trebui să fie în mâna P.C.R.”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu