Pe vremea lui Ceaușescu eram sufocați de cultul personalității, de osanalele ridicate în cinstea “conducătorului iubit”, de adunările publice pentru slăvirea Lui și a Ei.
Atunci oamenii erau obligați să meargă la aceste mitinguri.
În Decembrie ‘89 am răsuflat ușurat crezând că nu voi mai vedea niciodată asemenea umilințe.
Dar din nefericire, după 30 de ani, vedem țara plină de “mici ceaușești”, la care se închină oamenii…de bunăvoie.
Unii sunt numiți peiorativ, baroni locali (o insultă adusă titlului de baron), alții “lideri de partid”, președinți CJ, etc.
Acești „dinupăturici” ai zilelor noastre, cu carte sau fără carte, dar cu un simt al orientării foarte dezvoltat.
Cineva îmi spunea că unii nu au carte, dar sunt “inteligenți emoțional”, ca și Ceaușescu, posibil.
Aceste personaje au tot interesul sa mențină “supușii” în stare de sărăcie, lipsă de educație, obediență, pentru a-i putea manipula și folosi în folosul lor.
Specimenele acestea nu cresc și se dezvoltă singure, nuuuu… Ei sunt crescuți, hrăniți și udați de noi, cu obediența noastră, obediență moștenită, față de stăpâni.
Noi? Criticăm și înjurăm în spate, dar în față le spunem că sunt atât de “destepti și frumoși” încât încep să creadă și ei.
Când se naște un copil, se sărbătorește un botez, o zi de naștere, nuntă, onomastică, deces, în “famiglia”, toată comunitatea se mobilizează, de la “vlădică până la opincă” să pupe ghiulul și să slăvească pe „conducătorii ei iubiți”.
Vedem mereu atâtea scene grotești, în care se pupă mâinile unor șefi, preoțime care se înghesuie la un botez sau înmormântarea unei persoane din familia “boierului”, dar, negociază la sînge prețul, pentru cei obidiți și umiliți, dar mulți, pentru a umple punga bisericii.
Toți vrem să schimbăm clasa politică, dar pentru a fi capabili să alegem altfel de oameni, potriviți unei societăți moderne, europene, euroatlantice, cum ne place să tot spunem, trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să nu ne mai considerăm inferiori față de ei, să realizăm că nu noi suntem în slujba lor, ci ei sunt în slujba noastră. Să nu fim precum câinele care latră, până primește și el un ciolan, apoi dă din coadă pe lângă cel ce i-a aruncat osul (de observat că așa procedează doar maidanezii, câinii educați nu pun botul la oase aruncate, ci pun dinții și ghearele pe cei care aruncă oase). Să fim solidari și să nu mai permitem acestor “lideri de mucava” să ne folosească, umilească, și să ne asmută unii împotriva altora, in funcție de interesele lor meschine.
România are toate condițiile naturale, date de Dumnezeu, să fie o țară bogată și respectată în lume.
Haideți să demontăm bancul acesta: “Se spune că, atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a răsturnat sacul cu minuni în locul unde este acum România. Uimit şi puţin şocat de bunăvoinţa excesivă a stăpânului său, un înger Îl întreabă:
– Ce faci, Doamne, le dai prea multe!
La care Dumnezeu îi răspunde:
– Stai să vezi ce conducători le dau!”
Col.(r) Paul Gheorghe Necula