Anul acesta se împlinesc 109 de ani de la înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu de către marele om politic Nicolae Filipescu, o şcoală de referinţă a oştirii române din perioada interbelică şi care a contribuit din plin la procesul de modernizare al armatei române. Nicolae Filipescu a făcut parte din pleiada de oameni care au dominat viaţa morală şi politică dinainte de 1900 până la sfârşitul primului război mondial, şi care, şi-a închinat toată puterea de muncă şi de iubire unui singur ideal: cel naţional.

Pentru înfiinţarea unui al treilea liceu militar din ţară, în afara celui de la Iaşi (1872) şi a celui de la Craiova (1881), care să ofere ţării o şcoală de referinţă a armatei române, în apropierea ctitoriei lui Radu cel Mare, unde doarme somnul de veci capul lui Mihai Viteazul, „…pentru ca în sufletele elevilor, viitori ofiţeri, să stea pururea vie amintirea viteazului voievod”, au fost depuse eforturi considerabile din partea lui Nicolae Filipescu (1862-1916).
Astfel, pentru a putea clădi această şcoală de elită, care să contribuie la procesul de modernizare a armatei române, Nicolae Filipescu, alături de căpitanul Gheorghe Stănculescu (scriitor militar sub pseudonimul SUER), au vizitat în Franţa L’Ecole de la Roches, Şcoala Eton din Anglia, Şcoala Haupt Kadetten din Germania, iar colonelul Lupescu a inspectat, la îndemnul lui Nicolae Filipescu, Şcoala de cadeţi de la Groslichterfeele, cea mai bună şcoală militară din Germania, pusă sub înaltul patronaj al împăratului Wilhem I, Şcoala de la Roches din Franţa a lui Charles Desmaulins, Şcoala de la Abbotsholme şi Şcoala de la Bedales din Anglia.
Însoţit de cel mai devotat colaborator al său, maiorul Marcel Olteanu, marele faur şi semănător de idei Nicolae Filipescu, a luat hotărârea irevocabilă de a înfiinţa Liceul Militar la Mănăstirea Dealu, o şcoală nouă, „a cărei temelie o exprima în şase cuvinte: Oameni de caracter, oameni de acţiune”.

Fiind însărcinat prin decizia ministerială nr. 169 din 20 aprilie 1912 cu organizarea, instalarea şi funcţionarea noii şcoli, Nicolae Filipescu a propus noului ministru de război, generalul de divizie Ion Argetoianu să fie expropiate conform articolului 78, alineatul 2 din legea de expropriere, şi câteva terenuri situate pe teritoriul comunei Viforâta, judeţul Dâmboviţa, pe şoseaua judeţeană Târgovişte-Ploieşti.
Astfel, se declara de utilitate publică pentru efectuarea de lucrări militare, terenurile care se învecinau la sud cu proprietăţile locuitorilor Amuza Pascale, Ştefan Goglea, Costache Domnescu şi Cârstea Voicilă, la vest cu proprietatea lui Nae Dorobanţu şi a locotenentului Alexandru Predescu, la nord cu şoseaua Grajduri-Viforâta şi proprietatea statului, iar la est cu şoseaua judeţeană Târgovişte-Ploieşti, cu proprietatea judeţului şi via Andronescu, precum şi terenul situat pe şoseaua judeţeană Târgovişte-Ploieşti, învecinându-se la sud cu proprietatea locuitorilor din Ciuturoaia, la vest cu terenurile locuitorilor din mahalaua de sus şi şoseaua Târgovişte-Ploieşti, la nord cu viile din Ciuturoaia şi la est cu terenurile lui Scarlat Constantin, Dr. Fusea şi biserica Sf. Vineri.

În acelaşi scop, fuseseră cedate anterior la 25 aprilie 1890, de către Ministerul Domeniilor Publice către Ministerul de Război, „grădinile şi terenurile Mănăstirii Dealu, moşia satului Colibaş, judeţul Dâmboviţa pentru nevoile liceului militar”, care cuprindeau „un şopron lipit cu o cuhnie (bucătărie) şi 3 camere de locuit, un pătul pe picioare de zid acoperit cu şindrilă”, ce măsura 630 mp. Acelaşi Minister, a mai predat la 26 iunie 1899 un nou corp de clădire ce servise ca spaţiu pentru copiii de trupă până la 11 aprilie 1911, când se desfiinţase, iar la 11 mai 1909 ceda o suprafaţă de 20741 mp., care să fie de trebuinţă noului liceu, aşa cum reiese din comunicatul şefului Ocolului Silvic Târgovişte, Ion Ghinervanu.
Concluzionând, prin Înaltul Decret nr. 2393 din 18 aprilie 1912, se preciza că: „…aceste terenuri sunt necesare liceului militar modern ce se construieşte la Mănăstirea Dealului din acest judeţ. Un asemenea liceu este destinat ca, pe lângă partea instructivă şi educativă a noilor ofiţeri, să se dezvolte mai ales vigoarea fizică prin tot felul de sporturi şi exerciţii, permiţându-le astfel să avem în viitor ofiţeri destoinici sub toate raporturile, cari să suporte greutăţile carierei militare mai cu deosebire în timp de război şi, pentru aceste motive, asemenea lucrări militare trebuiesc socotite ca făcute în interesul apărării ţării”.

De asemenea, Prefectura județului Dâmboviţa urma să cedeze gratuit către Ministerul de Război, clădirile din localitatea „Grajdurile” de pe şoseaua Târgovişte-Ploieşti în care se găsea un escadron de Roşiori din Regimentul 10 Roşiori, în timp ce maiorul în rezervă Poenăreanu Ioan oferea gratis Ministerului de Război terenul situat lângă podul C.F. Mihai Bravu, râul Ialomiţa şi marginea şoselei ce duce spre Mănăstirea Dealu, pe care se găsea casa puţului ce deservea alimentarea cu apă a liceului militar.
Pentru buna organizare şi funcţionare a liceului, a fost proiectată o uzină electrică pentru curent continuu, dar şi o centrală termică necesară deservirii cu aburi a caloriferelor instalate în complexul de clădiri ce alcătuiau aşezământul militar de la Mănăstirea Dealu. Pentru selecţionarea corpului de elită profesoral de la Dealu, marele său ctitor Nicolae Filipescu, a fost sfătuit de Barbu Ştefănescu Delavrancea, preşedintele Academiei Române, Ioan Bogdan, ministrul învăţământului, C. C. Arion, istoricul Nicolae Iorga şi geograful Simion Mehedinţi, care l-a recomandat ca Director de studii pe Nicolae Bănescu, aflat la München pentru definitivarea studiilor doctorale.

În acest context, noul Ministru de război, generalul de divizie Ion Argetoianu a înaintat regelui Carol I, raportul nr. 418 din 1 Iunie 1912, prin care solicita aprobarea pentru înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu „ce va avea menirea de a pregăti elemente sănătoase, solid educate şi bine instruite pentru şcoalele militare, după procedeele noi din Germania şi Anglia, unde tinerii sunt educaţi în şcoale instalate la ţară, în aer curat şi prevăzute cu toate mijloacele pentru dezvoltarea lor fizică, morală şi intelectuală”. Locul nu fusese ales întâmplător, deoarece acesta era situat în mijlocul naturii, în biserica ctitorită de Radu cel Mare, care adăpostea relicva sfântă a idealului naţional românesc.
Astfel, în „ Anul mântuirii 1912 luna Iunie în 4 zile, în zilele Maiestăţii Sale Carol I, prea Inălţatul domn şi Rege al României, moştenitor al tronului fiind Alteţa Sa Regală Principele Ferdinand al României, Inspector General al Armatei, General de corp de armată, Preşedinte al Consiliului de Miniştri fiind domnul Titu Maiorescu, iar ministru de război, generalul de divizie Ion Argetoianu … pusu-s’a piatra de temelie a acestui aşezământ de învăţătură şi creştere ostăşească, care va purta numele de „Liceul Militar Mănăstirea Dealu”, înfiinţat din îndemnul şi prin stăruinţa Domnului Nicolae Filipescu, fost Ministru de Războiu, Director onorific al acestui aşezământ”.

La istoricul eveniment au luat parte miniştri, senatori şi deputaţi ai judeţului Dâmboviţa, Căpeteniile Oastei Ţinutului, Domnul Prefect şi reprezentanţii clerului şi Administraţiei judeţului Dâmboviţa şi comunei Târgovişte, Comandantul şi Profesorii Liceului, Direcţiunea Geniului şi Direcţiunea şcoalelor Militare din Ministerul de Război, însărcinate cu clădirea şi alcătuirea acestui aşezământ, după planurile arhitectului A. Reiss din Ministerul de Război şi a inginerului Carol Blaimayer care s-a ocupat de executarea instalaţiilor de apă a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. La punerea pietrei fundamentale de la Dealu, au participat următoarele personalităţi ale vremii: Principele Ferdinand, general Ion Argetoianu – Ministru de Război, Nicolae Filipescu – senator, C. C. Arion – ministru de interne şi ad-interim la Instrucţie şi Cultură, I. Grigorescu – ministrul Agriculturii, general G. C. Vulcănescu Constantin – Brigada 6 Infanterie, generalii Boteanu şi Cotescu, colonel Ştefănescu – Directorul Geniului, locotenent colonel Nicolae Portocală – comandantul Şcolii de Cavalerie, colonel Al. I. Lupescu, locotenenţii colonei Ioan S. Florescu, Anastasiu, Gheorghe Vlădescu, maiorii V. Ionescu, Marcel Olteanu – viitorul prim comandant al liceului (1912-1918), Camil Olteanu – comandantul „readucerii capului voievodului”(1920-1921), apoi autorităţile locale: Lahovari, G. D. Davidescu şi Alexandru Popescu Hăbeni.

Din referatul nr. 477 din 7 iunie 1912, înaintat de directorul superior al şcolilor militare colonelul Alexandru Lupescu, aflăm şi despre suma cheltuită cu ocazia punerii pietrei fundamentale a liceului nou creat la Mănăstirea Dealu : 1896 lei, care urmau să se plătească din fondul Trezoreriei de 25.000.000 lei aprobat prin Înaltul Decret 1372 din 1911, din suma dată prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 419/1911, modificat prin jurnalul nr. 554/1912.

La întemeierea noului aşezământ educaţional de la Mănăstirea Dealu, ilustrul Nicolae Filipescu a ţinut un discurs strălucit la 4 iunie 1912, considerat „Testamentul de la Dealu”, din care spicuim: „Punând temelia acestei şcoale, cred că înzestrăm armata cu o instituţie de folos şi că prin ea armata aduce şi o contribuţie activităţii culturale a ţarei…în acest cuib de şoimi, adumbrit de zidurile sfântului locaş întemeiat de cucernicia Radului Vodă şi împresurat de eroicele amintiri ale Viteazului Voevod însufleţească-se pentru vitejie, generaţii de voinici, de lei paralei ca cei din poveşti, crescuţi aci în frica lui Dumnezeu, dar numai a lui Dumnezeu”.

Pentru buna funcţionare a noii instituţii militare create, a fost aprobat la Castelul Peleş de către regele Carol I, prin Înaltul Decret nr. 3056 din 9 iunie 1912, şi publicat în Monitorul Oastei nr. 29 din iunie 1912, regulamentul Liceului Militar de la Mănărstirea Dealu, care, în capitolul Scopul Şcolii, preciza la art.1: „Liceul militar de la Mănăstirea Dealului este destinat a forma elemente de valoare pentru şcoalele militare pregătitoare, dând tinerilor o educaţie militară aleasă, cum şi o instrucţiune egală cu aceea pe care o capătă în şcoalele secundare ale Ministerului de instrucţiune şi culte”.
Comanda şcolii militare a fost încredinţată maiorului Marcel Olteanu, iar direcţia de studii domnului Nicolae Bănescu, în timp ce profesorii şi ofiţerii urmau a fi selecţionaţi personal de Nicolae Filipescu, care prin intermediul legaţiei române de la Berlin l-a selectat ca profesor de limba germană şi educator, pe locotenentul prusac Hans von Platen.
Odată stabilit regulamentul de funcţionare al liceului militar de la Mănăstirea Dealu, a fost proiectată uniforma şcolii, după modelul celei din Şcoala fiilor de aristocraţi „Theresianum” din Viena, de către pictorul francez James Scott, cel care a fost însărcinat de revista „L’illustration” să asiste la războiul din Balcani din 1912-1913.

În ceea ce priveşte numele liceului, aşezământul militar întemeiat în 1912, a fost schimbat din „Mănăstirea Dealu” în „Nicolae Filipescu”, pe baza raportului din 29 noiembrie 1928 şi a Înaltului Decret Regal nr. 8302, semnat de ministrul de război, general de divizie Henri Cihoski.
Astfel, la 22 ianuarie 1929, în baza Înaltului Decret Regal nr. 163, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, regele Mihai I al României, a decretat schimbarea denumirii instituţiei în Liceul Militar Nicolae Filipescu. Solemnitatea schimbării denumirii liceului s-a desfăşurat în ziua de 27 ianuarie 1929, cu participarea următoarelor personalităţi: general de divizie, Henri Cihoski, ministru de Război; doamna Maria Filipescu, văduva fondatorului liceului; doamna şi domnul Grigore Filipescu, fiul fondatorului; doamnele O Kelley şi Emanuel Moscu; general de divizie Marcel Olteanu, primul comandant al liceului; general Mihail Ionescu, inspectorul învăţământului militar; general Stambulescu, comandantul Diviziei 13 Infanterie; general Caracaş, comandantul Brigăzii 13 Infanterie; general Petre Bucică, fost comandant al liceului; colonel Dobriceanu, comandantul liceului militar Tg.Mureş; colonel Stancor, comandantul liceului militar de la Chişinău; colonel Gerota, comandantul liceului militar de la Craiova; colonel Pastia, comandantul liceului militar de la Cernăuţi; colonel Ioan Demetrescu, din Direcţia învăţământului militar; colonel Davidescu, comandantul liceului militar de la Iaşi; colonel Trandafirescu, comandantul Şcolii Militare de Cavalerie de la Târgovişte; colonel Filitti, comandantul regimentului de escortă Regală.

În timpul celui de-al doilea război mondial, numele liceului avea să se schimbe din nou.
Astfel, în baza dispoziţiunilor decretelor legi Nr. 3052 din 5 septembrie 1940 şi Nr. 3072 din 7 septembrie 1940, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” se transformă în Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Scopul acestui colegiu este de a pregăti elita conducătoare a ţării, printro cultură organică de adâncime şi o educaţie aleasă, dintre elevii cei mai dotaţi din întreaga ţară, selecţionaţi printr-un concurs riguros.

Sistemul liceului militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912 – 1940) a reprezentat un adevărat generator de elite al societăţii româneşti, care în cele 33 de promoţii ce au însumat aproximativ 1500 de absolvenţi, a dat posterităţii nume precum: Octav Dessila (scriitor), Marcel Romanescu (scriitor), Zapan C. Gheorghe (profesor la Universitatea din Bucureşti: Psihologie experimentală şi aplicată); Mihail Ghermănescu (profesor universitar de matematică, cercetător al ecuațiilor funcționale, a teoriei funcțiilor, a teoriei numerelor și a seriilor trigonometrice); Carafoli Elie (Academician aromân din Salonic ce a dat numele „Profilelor Carafoli”, Preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică între anii 1968-1970); Petre Pandrea (scriitor); Radu Tudoran (Bogza Nicolae, scriitor, Toate pânzele sus), Nicolae Ciorănescu (Rector la Universitatea Politehnică din Bucureşti), Zapan Grigore (aghiotant regal, specializat la Paris în matematică aeronautică, cavaler al ordinului Mihai Viteazul); Gheorghe Marica (scriitor, Ideologia generației de la 1848 din Transilvania); Constantin Condureanu (Profesor universitar la Houston-U.S.A.), Vasile Marcu (ofițer de marină trecut la aviație, diplomat al Școlii Aeronautice din Paris); Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, rege al României între 1940-1947, Victor Rebenciuc (actor), Florin Sacerdoţeanu (medic, directorul spitalului Dr. Ana Aslan), Silviu Stănescu (inginer hidrolog, autorul proiectului sistemului hidrologic al Columbiei); Dan Nasta Popescu (actor și regizor); Gheorghe Dulgu (membru al Academiei de Studii Sociale, delegat la O.N.U. și U.N.E.S.C.O.); Ștefan Ștefănescu (profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie din București), iar lista ar putea continua cu alți 52 de profesori cu doctorate, 9 generali și amirali, 14 scriitori și ziariști, 16 artiști, regizori, pictori, muzicieni, dirijori, 21 cercetători și un inventator, ale căror nume sunt profund încărcate de spiritul mănăstirist.

Surse:

– Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Dâmboviţa, fond Liceul Militar Mănăstirea Dealu;

– Arhivele Militare Române, fond Registrul istoric al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. De la înfiinţarea sa şi până în 1940;

– Nicoale Filipescu, Pentru România Mare. Cuvântări din Războiu 1914-1916, „Biblioteca Neamului” , Bucureşti, 1925;

– Constantin Niţescu, Mănăstirea Dealu şi Liceul Militar Nicolae Filipescu, Tipografia „Viitorul” Petre G. Popescu, Târgovişte, 1932;

– Roboiu Nicolae, Enescu Sorin, Şoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar Nicolae Filipescu 1912-1948, (f.e.), Bucureşti, 1993;

– Mihaela Oproiu, Mihai Oproiu, Cum s-a hotărât să se facă liceul militar Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu, în: „Spicuiri din presa interbelică dâmboviţeană”, Editura Transversal, Târgovişte, 2007;

– Ion Benone Petrescu, Liceul militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu 1912-1940 (1948), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2002;

– Neculai I. Staicu-Buciumeni, Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu”, Galaţi, 2006;

– Cornel Mărculescu, 100 de ani de la înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu: Nicolae Filipescu (1861-1916), în Revista Hristica, Editată de militarii din Garnizoana Târgovişte, Nr. 12, Târgovişte, 2012;

– Cornel Mărculescu, Centenarul Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu (1912-2012), în „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XVIII, Nr. 1-2 (35-36), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012;

– Cornel Mărculescu, Liceul Militar Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu (1912-1940) – loc de pelerinaj pentru personalitățile vremii, în Analele Universității Hyperion. Studii și comunicări. Istorie,  Editura Victor, București, 2016.

Prof.dr. Cornel Mărculescu