La Timişoara se declanşează greva generală.
,,Jos Ceauşescu!”, ,,Libertate!”, Jos comunismul!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Nu suntem huligani!”, ,,Armata e cu noi!”, ,,Noi suntem poporul!”!
Orele 7.00-12.30. În oraş se declanşează greva generală. Muncitorii încep să se îndrepte în mod masiv, organizat, grupaţi pe întreprinderi şi în cadrul acestora pe ateliere, cu banderole albe pe braţ, spre centrul oraşului, scandând ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Libertate!”, Jos comunismul!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Nu suntem huligani!”, ,,Ceauşescu şi soţia ne-au distrus copilăria!”, ,,Armata e cu noi!”. De pe frontispicii sunt desprinse inscripţiile comuniste. În unele zone sunt puse în funcţiune alarmele aeriene.
Militarii se mai află pe străzi (în unele locuri – Küttl – se strigă ,,Să plece armata!”, ,,Asasinilor!”), în dispozitive, dar nu mai reacţionează.
La Catedrală se scandează: ,,Există Dumnezeu! Există Dumnezeu!”, ,,Să se tragă clopotul!”, ,,Dumnezeu este cu noi!”.
Spre clădirea Operei, dinspre piaţă, se îndreaptă o mare masă de revoluţionari. Detaşamentul de militari somează, în zadar, mulţimea să se oprească, făcând cunoscut că au ordin să tragă. Din mulţime, Claudiu Iordache se desface la piept şi se adresează militarilor cu cuvintele: ,,Trageţi! Trageţi în mine!”. Soldaţii ezită şi apoi se retrag treptat.
Mulţimea scandează: ,,Armata e cu noi!”, ,,Noi suntem poporul!”, ,,Voi pe cine apăraţi?”, ,,Libertate! Libertate!”, ,,Să fie judecat pentru morţii din Banat! Să fie judecat aicea în Banat!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Şi noi suntem români!”. Soldaţii continuă să se retragă spre zidul Operei.
Ioan Lorin Fortuna desface pancartele pregătite anterior pe care scrisese ,,Unde ne sunt morţii!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Asta-i Timişoara! – Unde este ţara?” şi le oferă cetăţenilor din jur.
Mulţimea îngenunchează şi rosteşte ,,Tatăl Nostru!” (îndemnaţi să facă acelaşi lucru, militarii rămân în picioare, dar încep să se retragă; unii iau poziţie de drepţi).
Un grup de manifestanţi se îndreaptă spre intrarea principală a Operei, fără a li se mai opune rezistenţă. Pătrund în clădire prin două intrări separate şi apar în balcon.
Alte coloane ajung în faţa Comitetului Judeţean de Partid, unde scandează ,,Armata e cu noi!” şi oferă militarilor pâine, apă şi flori.
Orele 11.00. Cu aprobarea generalului Vasile Milea, generalul Ştefan Guşă repetă ordinul de interzicere totală a uzului de armă şi de a se permite manifestanţilor din Timişoara să se deplaseze pe arterele principale ale oraşului. Până la ora 12,00, militarii sunt retraşi, cu mici excepţii, din centrul oraşului.
Orele 12,30… Balconul Operei devine centrul Revoluţiei timişorene. La propunerea lui Ioan Lorin Fortuna se constituie un Comitet de iniţiativă al revoluţionarilor şi Frontul Democrat(ic) Român, ca organizaţie politică menită ,,a realiza un dialog cu guvernul, în scopul democratizării ţării”. Lideri ai revoluţiei timişorene îşi exprimă la microfon opiniile.
Întrevederea revoluţionarilor timişoreni cu prim-ministrul Nicolae Dăscălescu.
La Timişoara soseşte (orele 14,30), cu un avion special, Constantin Dăscălescu, primul-ministru, însoţit de Emil Bobu şi de trei miniştri. Constatând situaţia din oraş, acesta se adresează lui Ion Coman: ,,Unde e Armata? De ce nu ne apără? Aţi scăpat situaţia de sub control!”. În faţa întrebărilor incriminatoare, Ion Coman spune adevărul: ,,Timişoara este în mâinile timişorenilor!”.
Mai mult obligat, acceptă să se întânească cu reprezentanţi au revoluţionarior, care îl întreabă: ,,Cine a dat ordin să se tragă în manifestanţi? Care e numărul morţilor şi răniţilor?
Unde sunt morţii noştri, pentru a-i îngropa după datini, creştineşte?” şi îi cer (prin Ioan Savu):
1.Demisia guvernului actual.
2. Demiterea lui Ceauşescu.
3. Constituirea unui guvern al salvării naţionale.
4. Să se comunice numărul morţilor şi al răniţilor.
5. Să se elibereze deţinuţii.
6. Să ni se redea morţii pentru a-i înmormânta.
7 Să se asigure transmisia în direct, la radio şi televiziune, a evenimentelor din oraş.
8. Să se comunice Consulatului iugoslav o listă a membrilor comitetului cetăţenesc, ca şi a doleanţelor lor etc.”. La rându-i, Nicolae Bădilescu i se adresează: ,,Pentru noi, preşedintele Nicolae Ceauşescu nu mai există”.
Dintre toate revendicările, prim-ministrul informează la telefon pe Nicolae Ceauşescu doar despre restituirea morţilor şi eliberarea celor arestaţi. Şeful statului aprobă, astfel încât, la orele 18.00, sunt eliberaţi o parte dintre cei arestaţi, care se deplasează în Piaţa Operei, fiind primiţi cu căldură de către manifestanţi.
Între timp, mulţimea scandează lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale: ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos analfabeta!”, ,,Vrem pâine pentru copii!”, ,,Libertate!”, ,,Pentru morţii din Banat, cine-i vinovat?”, ,,Ceauşescu şi soţia nu au loc în România!”, ,,Până la Crăciun să scăpăm de acest nebun!”, ,,Daţi-ne deţinuţii!” etc. Se aprind lumânări.

Teleconferinţa.
Revenit în Bucureşti (orele 15.00) după vizita întreprinsă în Iran, Nicolae Ceauşescu face cunoscut, în cadrul teleconferinţei cu activul de partid din judeţe (orele 18.00): ,,Este necesar să se explice tuturor cetăţenilor, încă din această seară, că toate aceste incidente grave de la Timişoara au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, de serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, de a acţiona în direcţia lichidării independenţei şi integrităţii teritoriale a României”, cere să se organizeze în întreprinderi adunări în care ,,să se adopte moţiuni de condamnare a acelora care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor străine”, să se constituie grupe speciale de apărare a ordinii în întreprinderi şi instituţii, precizează că ,,armata trebuie să înţeleagă bine că ea are astăzi marea răspundere, în faţa poporului, de a apăra şi respinge orice acţiuni care sunt împotriva independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale, a liniştii, a construcţiei socialiste în ţara noastră”.
Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la Televiziune şi Radio.
Aceleaşi aprecieri le-a făcut şi în cuvântarea rostită la radio şi televiziune de la orele 19.00 când a arătat că evenimentele de la Timişoara, în special cele din seara zilei de 17 decembrie, au avut un ,,caracter terorist”, fiind ,,organizate şi declanşate în strânsă legătură cu cercurile reacţionare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine” în scopul de ,,a provoca dezordinea în vederea destabilizării situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii independenţei şi suveranităţii patriei noastre socialiste”, de ,,a opri cursul dezvoltării socialiste a României”. După ce a evidenţiat rolul Armatei, care ,,şi-a îndeplinit pe deplin datoria faţă de patrie, faţă de popor, faţă de cuceririle socialismului”, s-a adresat ,,tuturor cetăţenilor patriei – fără deosebire de naţionalitate – cu chemarea de a da dovadă de o înţelegere deplină a situaţiei grave care s-a creat prin acţiunile teroriste de la Timişoara şi de a acţiona, în deplină unitate şi solidaritate, pentru apărarea socialismului, de a face totul pentru a nu se permite să se repete asemenea stări de lucruri”. Apoi se angajează să acţioneze ,,în orice împrejurări în interesul poporului, pentru bunăstarea şi fericirea sa, în interesul construcţiei socialiste, a independenţei şi suveranităţii ţării”.
Instituirea stării de necesitate în judeţul Timiş.
Orele 20.30. Nicolae Ceauşescu semnează decretul prezidenţial cu privire la instituirea Stării de Necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş, prin care ,,toate unităţile armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunilor gărzilor patriotice sunt în stare de alarmă”. Concomitent, se interzic ,,orice întruniri publice, precum şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane” (cu excepţia persoanelor care lucrau în schimbul de noapte, a fost interzisă circulaţia pe timpul nopţii începând cu orele 23.00) etc..
Apoi ordonă constituirea unor detaşamente de luptători ai gărzilor patriotice din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea (circa 25 000 de oameni), înarmaţi cu bâte, pentru a fi trimişi la Timişoara în vederea reprimării demonstranţilor şi cere lui Barbu Petrescu să organizeze pentru a doua zi un miting în Bucureşti la care să participe 100 000 de ,,oameni ai muncii”, care să condamne evenimentele de la Timişoara. Seara târziu, când se pregătea să plece din clădirea Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu îl informează pe Silviu Curticeanu despre mitingul de a doua zi, adăugând: ,,Le arătăm noi celor de la Timişoara”.
Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, Ion Coman numeşte pe generalul Victor Stănculescu în funcţia de comandant militar al Timişoarei (funcţie neprevăzută în regulamente) şi-i cere să citească din balconul Comitetului Judeţean de Partid decretul de instituire a stării de necesitate. Victor Stănculescu se eschivează şi se internează în spital, invocând o criză biliară. Într-un asemenea context, decretul este citit de către generalul Mihai Chiţac.
Sub impulsul timişorenilor, încep să se manifeste şi locuitori din Arad, Cluj-Napoca, Lugoj şi din alte localităţi din vestul ţării.
Reacţii externe:
20 decembrie 1989. Szűrös Mátyás, preşedintele interimar al Ungariei, face cunoscut: ,,Cu sufletul împăcat putem ajuta ardelenii care doresc autonomia. Autorităţile maghiare sprijină ca Ardealul să devină regiune autonomă”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu