Am trăit emoții la intensitate maximă, adăugând încă o filă nobilă în cartea vieții, alături de copii și oameni minunați, cu suflete de copii. Cu toții am scris o poveste cu ocazia Lansării de Carte, în Sala Oglinzi a Cercului Militar din Târgoviște. O poveste cu și despre cărți, cu și pentru copii, cu cântece și poezii, o poveste în care toate personajele sunt pozitive. ABC și DO RE MI și ÎN CASA DOMNULUI PĂȘIM au fost personajele principale, în fața cărora întreaga adunare s-a înclinat. Mă-nclin și eu în fața micilor și marilor cititori! Povestea continuă…
COVOR DE BRUMĂ
Covor de brumă a-așternut
Toamna peste câmpie,
Peste păduri a aruncat
Mătase arămie.
Ușor, ușor, ea se destramă,
Rămân copacii goi,
Se strâng în cârduri mari cocorii,
Să plece de la noi.
Din urmă vine iarna rece,
Prea mult a așteptat,
Pândește toamna ca să plece,
Cu noi să stea la sfat!
LACRIMI DE TOAMNĂ TÂRZIE
Se-ncură vântul prin grădină,
Aplecând de la tulpină,
Câte-un pom mai subțirel,
Fără să-i pese de el,
Că e mic, neputincios,
Îl apleacă până jos,
Așternând sub el covor
Din frunze, multicolor.
Șuieră nebunul vânt
Și-l apleacă la pământ,
Lăsându-i crengile goale,
Apoi, pleacă peste vale,
Să zboare frunza din vii
Și puful de păpădii,
Să scuture florile,
S-alunge păsările.
Bate vântul peste zi
Și stoarce din norii gri,
Lacrimi de toamnă târzie
Și multă…melancolie!
NU MAI FI HAINĂ, TOAMNĂ!
Nu mai dezbrăca copacii
Tot mereu în prag de iarnă,
Lasă-le haina în spate,
Nu mai fi haină, Toamnă!
Nu mai alunga din codrii
Stoluri mari de păsărele,
Lasă-le și peste iarnă,
C-or fi oboist și ele!
Călătoare-s tot mereu,
Căutându-și altă casă,
Că ești, tu, Mărită Toamnă,
Aprigă și arțăgoasă.
Știu, vei spune:
,,Sunt bogată, Drept urmare, fac ce vreau!”
Nu-i așa, să am pardon,
La-ntrebări am să te iau.
Tot ce-ai strâns acum în brațe,
Singură le-ai săvârșit?
Hai, răspunde la-ntrebare: Iarna oare a dormit?
N-a cernut zăpadă groasă,
Mantie peste ogor,
Ținând cald și umezeală,
Să crească toate cu spor?
Nu uita de Primăvară
Câte a mai semănat,
Și-a plouat, din când în când,
Să fie rodul bogat!
Și-apoi, Vara, cea cu soare,
Cât a copt și-a rumenit,
Să ai tu ce aduna…
Vreodată le-ai mulțumit?
-N-am făcut-o, ai dreptate,
Dar să știi că nu sunt rea,
Poate un pic răsfățată,
Așa este firea mea!
Dar le mulțumesc acum.
Să pot aduna de toate,
Iarna, Primăvara, Toamna,
Au muncit pe săturate.
Însă ceea ce îmi ceri,
Iartă-mă, nu pot schimba…
Este bine rânduit: Cine pleacă, cine ba!
Cât privește…dezbrăcatul,
Cum o spui tu, metaforic,
E o lege a naturii,
Pentru pomi, e euforic!
TE ROG, DOAMNE!
Doamne, care-n ceruri stai,
Laolaltă cu cei drepți,
Niciodată să nu uiți
Privirea să Ți-o îndrepți
Spre pământ unde copiii,
Câteodată mai greșesc,
Că sunt pui de om, Părinte,
Și-a greși e omenesc.
Te rog, Doamne, așadar,
Ca un Tată iubitor,
Apără de rău copiii,
Te rog eu, și-n locul lor.
CÂND S-A NĂSCUT HRISTOS
Maică bună, Tu, Marie,
Când l-ai născut pe Hristos,
Cerul tot s-a luminat,
Îngerii-au cântat duios.
Trei crai de la răsărit,
Același drum au urmat,
Și-au ajuns într-un sfârșit,
La o margine de sat.
Steaua le-a arătat calea,
Craii raza i-au urmat
Și-ntr-o iesle sărăcuță,
Pe Hristos ei L-au aflat.
I-au pus daruri la picioare;
Aur, smirnă și tămâie.
Și-mpărat, ei L-au numit,
Cum s-a spus în Profeție.
Flori Bungete
