În județul Dâmbovița acțiunile țărănești au fost mai intense în perioada 11-15 martie, în localitățile Valea-Voievozilor, Nisipuri, Ulmi, Colanu, Răzvad precum și în cartierul târgoviștean Matei Voievod care avea în componența sa vestiți agricultori de etnie bulgară.
Răsculații din comuna Răzvad după o confruntare inițiată la sediul primăriei din localitate cu arendașii Grigore Gavrilescu, Nițache Bolovăneanu și Toma Cămpeanu, care răspundeau de moșiile Drăgăneasca, Dealu și Eliza Iacobson, au reușit inițial să se renunțe la contractele de arendare, care fuseseră atestate de primarul în funcție. A urmat o încercare de mediere făcută de prefectul județului George Cair, însoțit de revizorul școlar C.P.Condurățeanu, fără rezultat, intervențiile pacificatoare nefiind luate în seamă.
Nemaiașteptând să li se alăture țăranii răsculați din localitățile Săcuieni și Adânca, răzvădenii s-au îndreptat spre Târgoviște. În apropierea conacului moșierului Câmpeanu au fost întâmpinați de un escadron de cavalerie format din 50 de elevi ai Școlii de ofițeri de cavalerie din T ârgoviște și o companie de recruți din Regimentul 30 Muscel, forțe puse la dispoziție conform ordinelor prezentate mai sus.
Inițial, răsculații au rezistat atacului făcut de militari, având la dispoziție mijloacele cunoscute, furci, coase, topoare, pietre și pari zmulși din garduri. Prin focul armelor și în urma șarjei cavaleriștilor s-a reușit împrăștierea răsculaților fiind omorâți 11 localnici, iar alți 5 fiind răniți.
O altă confruntare a avut loc în comuna Ulmi și cartierul Matei Voievod (Mahalaua sârbilor) când o companie din Regimentul 22 Infanterie (partea sedentară cu sediul în cazarma ,,Teiș”), a împrăștiat în forță un alt grup de revoltați care se îndreptau spre Târgoviște.
Peste 100 de răsculați au fost reținuți în arestul Școlii de cavalerie și la penitenciarul din Târgoviște până la instrumentarea procesului.
Amintitul scriitor dâmbovițean Ion C.Visarion, un aprig susținător al lumii satului , care fusese arestat sub învinuirea de a se fi aflat în fruntea răsculaților care mergeau să-și ceară drepturile spre localitatea Titu, a fost arestat și condamnat inițial la moarte. Pe zidurile închisorii din Târgoviște scriitorul amintit pe care Tudor Arghezi l-a apreciat ,,plugar acasă și fantastic în gânduri” au rămas scrise cu cărbune versurile:
,,Vai țăranii împușcați
Stau pe drumuri ne-ngropați,
Iar rămașii neuciși
Zac prin pușcării închiși
Drept de hrană, pâine veche
Și scatoalce la ureche,
Dorm p-un pat de scânduri goale
Ș-un bedreag drept pernă moale”.
În urma evenimentelor petrecute în localitățile din jurul Târgoviștei și de teama de a nu se repeta în unele din acestea, conform Ordinului nr. 44371 al Ministrului de Război și în județul Dâmbovița au fost aduse subunități rezultate în urma mobilizării din Regimentul IV Ilfov nr. 21.
În Registrul istoric al acestei unități se arată: ,,În urma Ordinului nr. 245 al domnului comandant al Cetății București, Companiile 5 și 6, sub comanda căpitanului Frantomir Lucian, sunt trimise la Târgoviște, unde intră în subordinea Diviziei a 3-a.
Detașamentul, având 3 ofițeri și 250 trupă, cu 2 trăsuri de subzistență, se îmbarcă în ziua de 13 martie, ora 4 p.m., iar la 8.30 debarcă în Târgoviște, pe care o străbate în sunetele gorniștilor spre a liniști populația alarmată.
Detașamentul se cantonează la Școala Primară nr. 1, după ce detașează un semipluton la Răzvad, spre a păzi conacul moșiei (Câmpeanu n.n.). De asemenea se dau patrule noaptea pentru paza orașului”.
În zilele următoare cele două companii de infanterie au desfășurat multiple activități pentru potolirea grupurilor de răsculați, pentru protejarea conacelor boierești, pentru o colaborare cu autoritățile locale.
Astfel începând cu 14 martie Compania a 6-a este deplasată spre zona localității Văcărești însă în satul Colacu a fost ,,întâmpinată de o ceată de vreo 200 răsculați” , însă în urma prezenței de spirit a ofițerilor care au ordonat soldaților să nu deschidă focul s-a apelat la discuții deschise cu aceștia. S-a ajuns la un compromis ca o delegație de răsculați să meargă la prefectură, militarii reîntorcându-se la Târgoviște.
În după amiaza zilei compania a fost dirijată spre localitățile Văcărești, Băjești, unde au găsit conacul boieresc în flăcări, și Perșinari. De menționat că în Văcărești coloana de ostași s-a deplasat prin centrul localității cu gorniștii în frunte, ,,arestând în final 10 capi ai răsculaților”, cantonându-se în conacul Văcărești. În timpul nopții s-a organizat un sistem de patrulare care a cuprins localitățile Perșinari și Văcărești.
La ajungerea în localitatea Perșinari, Compania 5 Infanterie arestează un număr de 13 răsculați care distruseseră un gard ce împrejmuia conacul Kalinderu și au fost trimiși sub escortă la Târgoviște.
S-au luat și alte măsuri pentru potolirea spiritelor ,,s-a ordonat închiderea cârciumilor, se citește manifestul guvernului, se amenință cu împușcarea la cel mai mic semn de revoltă sau încontră”.
Ulterior în după amiaza zilei Compania a 5-a s-a deplasat în marș spre Târgoviște apoi la Băleni unde a rămas pe timpul nopții, revenind la Târgoviște în ziua următoare iar pe 17 martie este deplasată la Săcuieni cu misiunea de a menține ordinea în localitate și împrejurimi, unde rămâne până la 3 aprilie.
Compania a 6-a , și-a continuat misiunea în zonele Văcărești și Perșinari, organizând patrule și începând cu 17 martie în localitățile Raciu, Brăteștii de Jos și Nucet.
În ziua de 18 martie s-a apreciat că spiritele s-au potolit și fiind duminică, în Văcărești și Perșinari s-a organizat ,,un serviciu divin, apoi preotul și învățătorul țin cuvântări explicând populației manifestul guvernului și îndemnându-i la liniște”. În fața comunităților, la Perșinari căpitanul Frantomir și în Văcărești sublocotenentul Giurcă, au îndemnat populația la calm și înțelegere.
În Registrul istoric se mai consemnează: ,,Pe înserat s-a făcut hora mare la care au luat parte soldații și sătenii înfrățindu-se unii cu alții. Așa că vorba bună și îndemnurile frumoase au avut o influență edificatoare decât însăși gloanțele și arestările”.
Merită reținut și faptul că în ziua de 27 martie, un pluton din Compania a 6-a a fost deplasat în localitatea Speriețeni ,,unde locuitorii se pun în grevă rupând contractul de învoieli; se arestează 4 instigatori între care și notarul comunei”.
La 3 aprilie cele două companii din Regimentul IV Ilfov nr.21 au fost retrase în garnizoana București.
Răspunsul la posibila întrebare, de ce Regimentul 22 Infanterie care avea sediul în cazarma Teiș-Târgoviște a fost în perioada 8 martie-16 mai dislocat în Moldova luând parte la ,,potolirea răscoalelor țărănești”? Nu vom insista, este posibil ca să se fi luat în calcul posibilele fraternizări a militarilor din această unitate cu răsculații, avându-se în vedere că majoritatea dintre ostași erau dâmbovițeni. Menționăm că la revoltele descrise în zona Răzvad, s-au alăturat și eroi locali ai Războiului de Independență și muncitori de la schelele petroliere Răzvad și Ocnița.
Pe monumentul amintit, situat în comuna Răzvad pe DN 72 (Târgoviște-Ploiești), dedicat în exclusivitate evenimentului descris, se găsește o placă comemorativă, fixată pe un soclu de beton pe care este inscripția: ,,În acest loc au fost împușcați în anul 1907 mai mulți țărani muncitori din comunele Răzvadul de Jos și Răzvadul de Sus, pentru pământ și viață mai bună” și numele eroilor țărani:
Răzvadul de Sus
Ion Ioniță Sache,
Nae Poponete,
Constantin Costache,
Nae Ciocârlan,
Costache Dumitrache,
Nicolae Matache
Răzvadul de Jos
Ion I.R. Zmaranda,
Gheorghe E. Băleanu,
Ion Ioniță Sârbu
În încercarea legitimă de a-și îmbunătății soarta, în țară, câteva mii de țărani au căzut sub focul armelor, în urma deciziilor luate de regele Carol I și guvernul liberal adus la putere la 12 martie 1907.
Despre acest eveniment nu se mai vorbește, nu se mai publică documente în care să se reamintească sau să se facă cunoscute cauzele, măsurile care s-au luat și ce a rezultat.
,,Scriitorul țăran” Ion C. Vissarion, cel care fusese condamnat la moarte, a fost salvat și eliberat în urma intervenției energice a lui I.G.Duca. Ca participant la Răscoala Țărănească din 1907 avea să evoce dramatismul momentului și modul de înăbușire a mișcărilor țărănești în romanul ,,Răsculații” (1910) și în drama socială ,,Lupii” (1914).
La rândul său, poetul și scriitorul Alexandru Vlahuță autor al lucrării monumentale ,,România pitorească” avea să scrie un poem intitulat ,,1907 ” , care începe cu strofa:
,,Minciuna stă cu regele la masă,
Doar asta-i cam de multișor poveste,
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă”
În final, afirm că am prezentat informațiile pe care le-am considerat necesare dedicate acestui eveniment dramatic din istoria noastră, cu credința că este de datoria noastră să venerăm această clasă socială de care societățile și orânduirile trecute au avut mare nevoie. De-a lungul existenței noastre țăranii au fost cei care au făcut istorie. După tragicul an 1907, unii dintre ei s-au înrolat în luptele din războiul care a urmat și cu sacrificiul suprem ca ostași țărani au contribuit la înfăptuirea României Mari.
Și totuși….istoria nu trebuie uitată, ea nu se poate șterge!

Col. (r) Gheorghe Șerban

NOTE
1. Mihai Oproiu, Pârvan Dobrin, Târgoviște. Orașul și împrejurimile sale între 1821-1918, vol.II, Editura
Bibliotheca Târgoviște, 2001;
2. Maior dr.Florin Șperlea, Lucian Drăghici, Manuel Stănescu, Armata Română și Răscoala din 1907,
Documente, Editura Militară, București, 2007;
3. Filiala ,,Mihai Viteazul” Dâmbovița a Asociației Naționale Cultul Eroilor ,,Regina Maria”, Monumentele
eroilor dâmbovițeni. Memorii eterne ale neamului românesc”, Editura Bibliotheca, ediția a III-a,
Târgoviște, 2021;