You are currently viewing EDITORIAL: UN MINUT DE LECTURA

EDITORIAL: UN MINUT DE LECTURA

  • Post category:Editorial

Textul urmator nu-mi apartine.
Apartine lui Octav Dessila. O carte pe care am citit-o in dusii ani ai adolescentei si pe care, am recitit-o la maturitate cu alti ochi si cu alt suflet.
Mi s-a parut mai mult decat interesant.
In ciuda aparentelor, se pare ca intr-adevar romanii au fost adevarati cunoscatori ai vinului. Ce i-a schimbat? Nu stiu! Sau, nu veau sa stiu !
Oricum, nu noi, cei de acum, am descoperit nici ce este , nici cum se degusta sau bea vinul.
Vă las să vă bucurati de o descriere a vinului si a traditiei lui, o descriere cu adevarat de exceptie:

„……Si cu sfatul de cum trebuie sa guste, mai mult asupra lui Niculai Brates a cazut.
-Cucoane, nu aşa! Mai intai vantura matale paharelul, sa se desfacă din el aburul.
Spunea abur la eterurile vinului care se volatilizau.
-Ia aşa! şi cum anume araşa mesterul Antiohi grav si cu frică parcă să nu se spargă paharul. Du-l apoi la nari de vreo trei, patru ori, si umflă narile mari, sa intre deplin aburul. Acum crăpi numa buzele, fără a pune limba-n vin.
Una e să-l miroşi, adică pe nas se ducă , si alta e sa-i dai putin aer si prin gură sa-i treci aburul! După aiasta trege mata in gură, sa, ca la un fund de paharut si nu-i da drumul pe gat. Sa mi-l tii acolo, numa , ia asa, cu limba sa mi-l plesnesti de ceriul gurii. Da’ din tras pe nări sa nu-l slabesti deloc. La urma, din ce-ai luat in gura, la jumatate ii dai drumul sa mearga in stomah, si pe cealalta jumatate o stuchi.
-Dar de unde le stii pe toate acestea mestere Antohi?
-Apai acestea toate le-am invatat in Frantia, cucoane! De mic am fost luat la curtea boierului Alexandru Russet. Si, cum de mic m-am cam priceput, m-o dus cu dânsul in străinătăti să slujesc in niste beciuri, acolo, la alde prieteni de ai dumnealui. Apai, să-i multumesc si lu masieu Leon de la care am invăţat si parte furat. Să pofteasca acum masieu Leon să vadă ce a invatat Antohi sa faca!
.. -Asta sa-l beti din urma. E grasa din ‘923, din intaiul rand de boabe mucegaite. Ca una sunt cele dintai boabe mucegaitesi alta celelalte.
-Asa e Culai?
-Adica matale nu crezi cucoane? Pai toata puterea vinului sta in mucegaiul aista! Ca vezi matale, boaba nu primeste apa mai mult decat ii trebuie.Cum vine mai multa apa, crapa boabele si leapada prinosul. Crapatura aceea mucegaieste apoi, da’ mucegaiul acela e chiar zaharul grasei, cucoane, si cu cat are mai mult mucegai cu atat o sa aiva vinul zahar mai mult. Din zaharul ista iese taria si calitatea.
…- Ca nu-i aroma de vin care sa intreaca aroma fetelor cand dau in copt, Culai. Henric al II-lea a fost mai destept decat tine. Si stii de ce?
-Fiindca l-a retinut istoria?
-Nu. Fiindca el a stiu sa uneasca vinul cu dragostea. El nu le-a pus in lupta. Le-a adus pe amandoua in el, band vinul numai cu o cupa de argint, mulata dupa sanul iubitei lui.”
(OCTAV DESSILA – IUBIM )
A fost numai un fragment dintr-o splendida carte. O carte care merita citita, pentru ca alaturi de un vin bun, si o mancare buna, in clipele de ragaz, mai ales o carte buna merge.
Daca dam celorlalte simturi bucuria asocierii senzoriale, sa dam si sufletului aceeasi bucurie , zic!
Stiu, ne plangem de criza, de lipsa de timp, de tot ce ne poate indeparta de viata noastra obisnuita.
Nu ne gandim ca , de fapt, mai mult ne place sa ne plangem.
Ca, daca am vrea cu adevarat, ne-am gasi timp si pentru savurarea unui vin bun alaturi de cateva pagini dintr-o carte!
Cineva, nu mai stiu cine, spunea si mare dreptate avea:
” Nu exista NU POT, exista numai NU VREAU!”

Adriana Aldea