MOȘ CRĂCIUN E ÎN DILEMĂ
De ceva vreme încoace, Moș Crăciun, e în dilemă.
Pentru mulți copii, cadoul, a devenit o problemă!
Înainte, era simplu: un tractor, o mașinuță,
Un cățel de pluș, un urs, o păpușă mai micuță,
O tobă sau o trompetă, creioane de colorat,
Câte-o carte de povești…acum, totul s-a schimbat.
Încă de la grădiniță toți copiii vor tablete,
Laptop-uri, calculatoare, ori telefoane deștepte.
Cei mai mărișori un pic, așa pe la clasa-a patra,
Vor ca Moșul să le-aducă… și-i șoptesc discret lui tata.
O găsesc apoi sub brad, și se bucură nespus,
Ca și când n-ar ști nimic, că o dronă le-au adus!
La fetițe-i și mai greu, chiar dacă vor o păpușă,
O vor clar, pe cea de firmă, veselă și jucăușă.
Și stă bietul Moș pe gânduri, sub un maldăr de scrisori,
Tot gândindu-se în sine-i: – Măi, măi , măi, ce drăcușori.
Cât mă pun ei la-ncercare, uite cât sun de bătrân,
După skateboard și Samby, musai e să plec la drum!
Și mai am de pus în sac, un robot inteligent,
Furby Connect, Oaki Oac și soldați…un regiment!
Și-alte mii de jucării, evident, multiplicate,
Și-apoi să le dăruiesc, știți cu toții: doar o noapte!
Se ridică Moșu’ agale, se întinde de troznește,
Și abia, abia, la drum, cu greutate pornește.
Dar o dată ce-a pornit, Doamne, nu-l mai recunoști,
Că-n picioare, el, își pune cizmele de șapte poști.
Iute ca un tinerel, dă roată prin magazine,
Umple sacul și se duce, nu clipești că iarăși vine.
Tot cărând la jucării, pe la fiecare casă,
Moș Crăciun, își face timp să stea și un pic la masă.
După ce termină toate darurile de-mpărțit,
Se retage-n țara lui, tare, tare ostenit.
Toată vara se-odihnește, se satură de citit,
Și-apoi când vine Crăciunul, pleacă iar la dăruit!
CÂND A VENIT MOȘ CRĂCIUN?
Cu vreo câțiva ani în urmă, la o margine de sat,
Trei copii, într-o căsuță, pe Moșul l-au așteptat.
Unul dintre ei, mai mare, era aproape toitănel,
Parcă da, și parcă nu…prea mai credea în el.
Ceilalți doi, gemeni erau, adică născuți o dată,
Frumușei și drăgălași, un băiețel și o fată!
Ei erau la vârsta care, orișice puteai să spui,
Căci credeau cu-așa tărie în venirea Moșului…
Despre renii zburători și sănioara fermecată,
Știau multe întâmplări: în ce loc și la ce dată!
Auziseră cum Moșul, ce-i drept un pic dolofan,
Pe un horn, mai mititel, n-a încăput într-un an.
Ce necaz avea să fie, dacă-așa din întâmplare,
Pentru hornul lor, cel nou, Moș Crăciun era prea mare…
– Potoliți-vă o dată, și nu vă mai frământați,
Hornul este cât un horn!, le zise celor doi frați,
Ștefănel, mai copt la minte, ce privea de-un timp fereastra.
– Dacă n-o putea ajunge, alta e acum năpasta!
Voi vedeți cât e zăpada?
De trei zile ninge-ntr-una,
Și de sus n-o să se vadă, nici casa, nici bătătura.
– Nu este adevărat, Moșul are ochelari!
Astea-s numai răutăți, spuse-n glumă de cei mari.
Au sărit la unison, gemenii care de care,
Să-l răpună, și nu alta, pe fratele lor mai mare.
– Va veni, cu siguranță, și ca să-l vedem când vine,
Nu dormim în noaptea asta. Treji vom sta, da, până mâine!
– Te aprob, zise fetița, n-o să pun geană pe geană!
Și în gând:- Ce bine e că vine o dată-n iarnă…
– Nu mă bag, faceți ce vreți! zise iarăși Ștefănel.
Așteptați voi mult și bine. Nu știți cât de hoț e el.
Eu…l-am așteptat ani buni. Am pândit chiar lângă sobă,
Dar pe horn să-l văd venind… Hai, că nu am chef de vorbă!
Eu mă bag sub plăpumioară, voi păziți-l, nu zic nu,
Dar să nu vă prindă mama, treji, în miez de noapte-acu”.
Ștefănel se băgă-n pat, gemenii s-au pus la pândă,
Hotărâți nevoie mare, pe Moș Crăciun să îl prindă.
Cât au așteptat ei, oare? nimeni nu poate să știe,
Dar dimineața i-a prins, adormiți, la datorie.
Ce necaz pe ei, să vezi, când i-a trezit mama lor,
Întrebându-i, cam mirată, de ce-au dormit pe covor?!
– Noi, adică eu și ea, l-așteptăm pe Moș Crăciun,
Să-l vedem cu ochii noștrii…Vai, e dimineață-acum!
-Da, e dimineață bine, uite că s-a luminat,
Zise fata amărâtă, dar când vâzu lângă brad,
Tot ce pe listă trecuse, lista trimisă în toamnă,
Fața i se lumină și strigă cât putu:
-Mamă, Uite, uite, a venit, toți avem daruri sub pom,
Dar mă-ntreb: pe unde oare? De ce-a trebuit să dorm?
Și cam pe la care oră? Nici măcar nu l-am zărit…
Sigur, sigur, Ștefănel va fi foarte fericit!
Insă jur, juri și tu frate, că la anul care vine
Îl vom aștepta din nou? Faci echipă, deci, cu mine?
– Cum să nu, noi doi suntem totdeauna de acord.
Dacă va fi cazul, soră, îl vom aștepta în pod!
– Gata, lăsați vorbăria, zise mama zâmbitoare,
Hai la desfăcut cadouri, anul e destul de mare!
Ce-au făcut, ce n-au făcut, dar nici anul următor,
Și nici în ce-i ce-au urmat, pe Moș nu-l văzură-n zbor!
Așadar, copii, să știți: Moș Crăciun de venit vine,
Dar el este invizibil, că vine din altă lume!
Flori Bungete