A.I. Vîşinski: ,,Omul care ne inspiră nouă încredere este Petru Groza ca preşedinte al Consiliului”.
Winston Churchill reconfirmă acordul de procentaj din octombrie 1944: ,,Sunt foarte preocupat ca nu cumva U.J. (I.V. Stalin – n.n.) să ne reproşeze încălcarea înţelegerii noastre cu el privind România… Trebuie să ne ţinem de cuvânt oricât de dureros ar fi… Cred că trebuie trimise instrucţiuni stricte reprezentanţilor noştri în România să nu dezvolte acolo un front politic antirus”.
F.D. Roosevelt consideră că nu era anormal ce s-a întâmplat (la 6 martie 1945 – n.n.), dar… asta era situaţia: ,,România nu este un loc bun pentru o testare”.
1 martie 1945. ♦ Seara târziu (orele 22.00), A.I. Vâşinski informează pe regele Mihai I, în mod confidenţial, ,,cu titlu de recomandaţie”, că avea ,,însărcinarea” guvernului sovietic să declare că ,,omul care ne inspiră nouă încredere este Petru Groza ca preşedinte al Consiliului”.
2 martie 1945. Prim-ministrul britanic trimite un mesaj ambasadorului britanic la Moscova, Sir Archibald Clark Kerr, prin care îi cere să transmită lui V.M. Molotov că Marea Britanie continuă să accepte ,,preponderenţa sovietică în România, dar că doreşte consultări comune în spiritul înţelegerilor de la Ialta”.
4 martie 1945. Într-o telegramă adresată ministrului de Externe, Anthony Eden, Winston Churchill îşi precizează poziţia faţă de evenimentele din România: ,,La urma urmei românii şi bulgarii au fost duşmanii noştri şi nu putem să ne asumăm acealeaşi riscuri pentru ei aşa cum am făcut-o pentru Grecia şi Polonia. Sunt foarte preocupat ca nu cumva U.J. (I.V. Stalin – n.n.) să ne reproşeze încălcarea înţelegerii noastre cu el privind România în acelaşi timp când disputa pentru Polonia devine critică. Trebuie să ne ţinem de cuvânt oricât de dureros ar fi, dacă trebuie să uzăm de acest argument faţă de el. Sunt nerăbdător să mergem până în pânzele albe în privinţa Poloniei şi aceasta cere concentrare în detrimentul altor probleme”.
În aceeaşi zi, premierul britanic a revenit, de această dată mult mai clar: ,,Nu avem, într-adevăr nicio justificare pentru a interveni în acest chip extaordinar de viguros pentru foştii noştri inamici români, compromiţând astfel poziţia noastră în Polonia şi iritându-i pe ruşi, care acceptaseră îndelungata noastră luptă la Atena. Dacă vom continua astfel ni se va spune, nu fără dreptate, că am călcat cuvântul în România, după ce am folosit poziţia noastră în Grecia şi aceasta va compromite poziţia pe care am luat-o la Ialta în privinţa Poloniei. Cred că trebuie trimise instrucţiuni stricte reprezentanţilor noştri în România să nu dezvolte acolo un front politic antirus. Ei fac acest lucru cu energie inoportună, fără să înţeleagă ce este în joc în acte domenii”.
5 – 6 marie 1945. A.I. Vîşinski presează din nou pe regele Mihai I să numească pe dr. Petru Groza prim-ministru, atrăgând atenţia că altfel nu mai putea să răspundă de continuitatea României ca stat independent.
7 martie 1945. Preşedintele F.D. Roosevelt atrage atenţia lui I.V. Stalin că în România şi Bulgaria existau regimuri care nu asigurau tuturor elementelor democratice ale poporului ,,dreptul de a-şi exprima liber părerea” şi care, prin sistemul de guvernare, nu reprezentau ,,voinţa poporului”. • Sovieticii resping aceste aprecieri.
8 martie 1945. Considerând că ,,principiile de le Ialta” au fost încălcate prin instaurarea de către sovietici, prin forță, a guvernului dr. Petru Groza (6 martie 1945), Winston Churchill a sugerat peşedintelui american F.D. Roosevelt să intervină pe lângă I.V. Stalin ca ,,noul guvern să nu pornească imediat o epurare a tuturor elementelor politice care se opun punctului lui de vedere pe temeiul că au fost încurajați să procedeze așa prin declarația de la Ialta”: ,,Sper că veți fi la fel de mâhnit ca și mine din cauza evenimentelor recente din România. Rușii au reușit să impună stăpânirea unei minorități comuniste prin forță și declarații false. Protestele noastre împotriva acestei evoluții au fost stânjenite de faptul că, pentru a avea libertatea să salvăm Grecia, eu și Eden am recunoscut la Moscova, în octombrie, că Rusia trebuie să aibă o voce predominanță în România și Bulgaria, în vreme ce noi am preluat conducerea în Grecia. Stalin a respectat foarte strict această înțelegere în timpul celor 30 de zile de luptă contra comuniștilor de la ELAS, în orașul Atena, în ciuda faptului că acest lucru le era profund dezagreabil, atât lui, cât celor din jurul său… În special, mă tem, că preluarea puterii de către acest guvern comunist ar putea duce la epurarea tuturor românilor anticomuniști, care vor fi acuzați de fascism, asemănător în mare măsură cu ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria. Lucrul acesta este deja prevestit în comunicatul transmis ieri de Moscova, text pe care l-am transmis telegrafic Ambasadei dumneavoastră. Aș sugera, prin urmare, să se ceară lui Stalin să aibă grijă ca noul guvern să nu pornească imediat o epurare a tuturor elementelor politice care se opun punctelor lui de vedere pe temeiul că au fost încurajați să procedeze așa prin declarația de la Ialta. Desigur, vă vom acord tot sprijinul și dacă ne veți arăta textul vreunui mesaj pe care sunteți înclinat să îl trimiteți lui Stalin, voi trimite și eu unul către el, pentru a-l sprijini. Există, bineînțeles, o înțelegere deplină între reprezentanții noștri de la fața locului și cei ai dumneavoastră”.
Nici de această dată, premierul britanic nu a perceput gravitatea plasării României în sfera de interese sovietice, fiind ,,îngrijorat” doar de soarta unora dintre ,,elementele politice” care se opuneau ingerințelor sovietice. Dacă acest lucru se întâmpla mai târziu nu mai avea importanță.
11 martie 1945. F.D. Roosevelt îl asigură pe Winston Churchill că era hotărât să nu lase ca ,,bunele decizii stabilite în Crimeea să nu se scurgă printre degete” şi că va face tot ce se poate pentru a-l determina pe I.V. Stalin ,,să le îndeplinească onest”. Recunoaşte că sovieticii au instalat în România ,,un guvern minoritar pe propriul lor gust”, dar atrage atenţia că ,,România nu este un loc bun pentru o testare” deoarece ,,ruşii au avut de la început controlul incontestabil”, fiind dificil ,,să se contexte pretextul necesităţii militare şi al securităţii, folosit de ei pentru a justifica acţiunea lor”, cu atât mai mult cu cât România ,,se află de-a curmezişul căilor de comunicaţie ruseşti”.
Prin urmare, nu era anormal ce s-a întâmplat, dar… asta era situaţia.
Ce a urmat… se cunoaşte!

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu