În urma intervenirii Ministerului de Interne, cu ocazia Încoronării Suveranilor României și urmare a raportului lui Gh. Mârzescu, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 60062 din decembrie 1922, regele Ferdinand I a semnat în București, la 30 decembrie 1922, decretul nr. 5.809 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 248/1922), prin care a conferit lui Antonescu Ghiță, din comuna Gura Ocniței, județul Dâmbovița, Medalia „Serviciul Credincios” clasa I. Decretul de mai sus a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr. 217 din 3 ianuarie 1923, pp. 10304-10309.

Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea medaliei, precum și reproducerile documentelor și decorației care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale și de la Muzeul Național de Istorie a României (inventar nr. 150797).

Medalia „Serviciul Credincios” a fost instituită în anul 1878, pentru a recompensa serviciile militare și civile aduse statului. Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), medalia avea două clase: clasa I din metal galben și clasa a II-a din metal alb. Decorația era de formă rotundă, având diametrul de 30 mm și grosimea de 2,5 mm. Pe avers avea gravată, în relief, stema României de la 1872, dar fără pavilion, iar pe revers, gravate tot în excizie, între două ramuri de laur și de stejar, așezate circular și prinse jos, la punctul lor de intersecție, cu o fundă, cuvintele: SERVICIU / CREDINCIOSU. Medalia este surmontată de coroana regală de care, printr-un inel, se trece panglica de moar albastru-deschis, cu câte o dungă argintie pe fiecare margine.

dr. Ștefan Laurențiu Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București