You are currently viewing EDITORIAL: Noi și Universul (IV)

EDITORIAL: Noi și Universul (IV)

  • Post category:Editorial

,,De ce sa mergem la stele?
Pentru ca suntem urmașii acelor primate care au ales sa se uite dincolo de dealul din apropiere.
Pentru ca nu vom putea supraviețui aici la nesfârșit.
Pentru ca stelele sunt acolo, ademenindu-ne cu orizonturi noi.’’ – JAMES ȘI GREGORY BENFORD

Ceea ce se întâmpla in jurul nostru este fascinant. De fapt, chiar atunci când stai in pat si, fie ca te uiți la TV, fie ca mănânci pop-corn sau ca citești, este fascinant. In orice mod ti-ai ocupa timpul ar trebui sa profiți din plin de el și sa savurezi fiecare secunda ca și cum ar fi ultima. Timpul este limitat, la fel și viața, cel puțin in prezent.
O persoana trăiește in medie 80 de ani, mult mai mult decât trăiau străbunicii noștri. Putem spune ca suntem norocoși.
Eu va spun sincer, vreau sa trăiesc cât mai mult și am șanse reale sa fiu din generatia care va atinge vârsta medie de peste 100 de ani. Dar tot nu mi-ar ajunge, vreau mai mult de atât și nu sunt singurul. Co-fondatorul PayPal, Peter Thiel, vrea sa atingă vârsta de 120 de ani, iar magnatul Internetului, Dimitri Itkov, isi dorește sa ajungă la rezonabila vârsta de… 10000 de ani. Sunt conștient ca și voi vreți. Dar este posibil?
Dacă ne uitam in trecut, observam ca salturile speranței de viața au avut loc in același timp cu noile tehnologii de la vremea respectiva.
Principala cauza a deceselor o reprezintă îmbătrânirea. Dacă am putea stopa procesorul de îmbătrânire sau măcar sa îl încetinim, am putea sa facem încă un salt important spre 100 de ani.
O noua descoperire ne indica faptul ca animalele care mănâncă cu 30% mai putine calorii, trăiesc cu 30% mai mult. Asta poate funcționa și la oameni, de fapt este veridic, pentru ca in cazul strămoșii noștri, care erau înfometați, dacă treceau de vârsta de 10 ani, aveau mari șanse sa trăiască foarte mult. Dar nu totul este roz. Restricția calorică are și efecte negative, cum ar fi: oboseala cronica și pierderea interesului pentru activități solicitante. Și atunci vine întrebarea: alegi sa trăiești peste 100 de ani, dar in același timp sa fii obosit tot timpul și fără vlagă sau alegi sa trăiești mai puțin și sa te simți puternic?
Dar ce s-ar întâmpla dacă industria farmaceutica ar găsi substanțele care in același timp sa controleze procesul caloric și sa nu aibă efecte negative?
Pe lângă aceste efecte personale, mai este unul ușor de ghicit: problema suprapopulării.
Dacă durata medie de viața va fi foarte ridicată, atunci populația va creste semnificativ și resurse vitale precum apa, mâncarea sau nisipul vor fi terminate in doar câteva decenii.
Clasa de mijloc este cel mai mare consumator de resurse, mai ales in secolul marketing-ului când toți își doresc produse mai bune care costa mai mult.
Tocmai suprapopularea ne poate ambiționa sa plecam către o noua casa, o noua planeta sau un cămin din apropierea Sistemului Solar.
Și când am spus mai devreme ca îmi doresc sa trăiesc cât mai mult, vreau sa fiu martor la prima vizita a speciei noastre pe o alta planeta, la înființarea unui nou habitat sau la marșul nostru către alte sistemele solare.
In filmul Interstellar, care este regizat de un mare fizician, omenirea se confrunta cu anomalii care au dus la afectarea gravă a agriculturii și specia noastră încearcă cu disperare sa își continue existența pe un alt loc din vastul univers. O gaura de vierme este folosită pentru a ajunge in alt univers. In realitate, momentan acest lucru nu este posibil pentru ca tehnologia nu ne permite sa atingem viteza luminii.
Este probabil ca atunci când privim stelele, noaptea, pe cer, sa fie alte forme de viața din alte sisteme solare sau chiar galaxii care au reusit sa deslușească secretele vitezei luminii.
Astronomul rus Nikolai Kardashev a propus o clasificare (numita scara Kardashev) cu civilizațiile care pot exista in univers.
Ca o comparație, noi suntem o Civilizație de tip 0 (mai exact 0.7) și cea mai avansată civilizație este de tip IV.
In următoarele secole putem ajunge la tipul II și de aici practic începe distracția.
Dar despre asta vom discuta, pe larg, in următorul editorial.

Prof. Răzvan Vișan