Am văzut la unele televiziuni, cum manifestanții din Piața Victoriei sunt numiți “conspiraționiști”.
Asta îmi aduce aminte de “vremurile bune” din perioada comunistă, când cei care nu erau de acord cu sistemul, erau numiți, conspiraționiști, sau pericole la adresa siguranței statului.
Chiar dacă suntem sau nu de acord cu protestele de stradă, trebuie să înțelegem că suntem în democrație, iar protestul împotriva sistemului, este o formă de menținere a democrației, este un vaccin preventiv, împotriva tendințelor antidemocratice.
Modul de gândire proletcultistă (proletkul’toveț), din păcate, persistă , la 31 de ani de la căderea comunismului!
“Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice, revoluțiile populare, ca cea din Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniști nu erau proletari ci intelectuali, iar comunismul, totdeauna instaurat prin lovituri de stat posterioare revoluțiilor, s-a arătat la fel de coercitiv cu proletarii, precum și cu celelalte clase sociale. “
Dacă acum ar veni minerii la București, să facă ordine, s-ar găsi destui “iubitori de justiție proletară” care i-ar primi cu flori, la fel ca în 1990.
Mulți încă mai aleargă după fente revoluționare, de sorginte comunistă, dezamăgiți de clasa politică actuală.
Proletcultismul a prins și mai prinde, la oamenii săraci și fără educație.
Pentru a mobiliza oamenii în direcția dorită, comuniștii aveau ideologi de partid din rândul intelectualilor “revoluționari”, care înfierau cu mânie proletară “esploatatorii burgheji”
“Trece-o noapte și mai trece-o zi,
Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai dușmănoase.
Astea le vedem noi — dar chiaburii
Văd în față negre văgăuni
Și în ochii lor văpaia urii
Răscolește blestemații tăciuni. “
(A.E. Baconschi, Cadavre în vid, 1969)

Col.(r) Paul Gheorghe Necula