O minune a naturii- Fluviul Congo
Putini știu ca Fluviul Congo este cel mai adânc din lume, în anumite puncte acesta atingând 220 de metri.
Cu o lungime de 4.700 km, fostul ZAIR, care este și cel mai adânc fluviu din lume, parcurge un drum prin țările africane și de-a lungul sau găsim păduri de mangrove și una dintre cele mai frumoase jungle de pe glob, in care sălbăticia încă este stăpâna, iar omul a întâmpinat mari probleme in misiunea sa de antropizare care pare ca nu se mai oprește.
Arheologii au stabilit faptul că oamenii trăiesc în bazinul Congo de mai bine de 50.000 de ani. În prezent, acolo trăiesc în jur de 75 de milioane de oameni, aceștia fiind divizați în aproximativ 150 de grupuri etnice.
Dovezile arheologice sugerează că unele triburi au început să formeze sate de-a lungul râului Congo în urmă cu aproximativ 4.700 de ani. Unelte de fier și ceramica descoperite sugerează că unele dintre grupuri s-au așezat de-a lungul râului în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, când populațiile de popoare vorbitoare de bantu au migrat din savanele din Africa Centrală de Vest în întregul Bazinul Congo.
Debitul fluviului este impresionant, 41.700 de tone de apa pe secunda, fiind întrecut doar de Amazon. Gura de vărsate a acestuia (estuarul) a fost descoperit in 1482 de exploratorul portughez, Diogo Cao, dar nu a putut străbate cataractele din amonte de gura de vărsare, iar fluviul a rămas neexplorat vreme de 400 de ani. Zona aceasta a fost numita de europenii secolului al XIX – lea ,,Africa cea mai întunecată”, dar și “teritoriu al ororilor de coșmar”, potrivit lui Joseph Conrad.
Exploratorul David Livingstone credea inițial ca din Congo ia naștere Nilul, dar din cauza unor zvonuri despre canibalii care ar fi trăit dincolo de Civilizație, in inima junglei, acesta a fost împiedicat sa-și verifice ipotezele.
Abia in 1876-1877, americanul Henry M. Stanley s-a aventurat pe cursul fluviului și i-a stabilit identintitatea.
Pe cursul fluviul întâlnim diferite minuni încă neatinse de oameni, un defileu pitoresc – cu cascade și mari vârtejuri – numit “Porțile Iadului”.
Stanley a avut nevoie de 9 luni pentru a ajunge la gura de vărsare, pentru ca echipa lui a fost atacată de câteva ori de triburile din inima marelui fluviu.
In timpul unei lupte, Stanley a auzit zgomotul unei cascade. Aceasta s-a dovedit a fi prima din cele șapte, pe care exploratorul le-a botezat după numele lui, “Cascadele Stanley”, care au cel mare debit de apa din lume – 166.850 tone pe secunda.
Joseph Conrad descrie: “E ca și când ai călători înapoi in timp, către începuturile lumii, când vegetația domnea pe Pământ și copacii uriași erau regi: un curs de apa pustiu, o tăcere atotstapanitoare, o pădure impenetrabilă.”
Iată ca și astăzi, fluviul Congo încă își mai păstrează minunile aproape intacte și sunt sigur ca este un teritoriu inaccesibil pentru marea majoritate a oamenilor.
Nu la fel este cazul Padurii Amazoniene, in care defrișările sunt excesive și riscam sa pierdem ceea ce natura a creat in milioanele de ani ai existentei sale.
Exact cum spune Sir David Attenborough – “Salbaticiti planeta!”.
Sunt de acord, este singura scăpare.
Prof. Răzvan Vișan
