You are currently viewing EDITORIAL: REFORMA SISTEMULUI DE SECURITATE NATIONALĂ partea II

EDITORIAL: REFORMA SISTEMULUI DE SECURITATE NATIONALĂ partea II

  • Post category:Editorial

Serviciile de informații trebuie să se rezume la misiunile principale: culegere de informații, informare, protecție contrainformativă, prevenire și contracarare de amenințări pe domeniile prevăzute de lege și prin mijloace specifice lor.
Singura imixtiune permisă a serviciilor în actul decizional și acțional al structurilor civile de guvernare este prin informare și, eventual, prin oferirea de consultanță și asistență dacă factorul de decizie (beneficiar legal de informații de intelligence) sau organele de urmărire penală solicită acest lucru.
În același timp, dacă nu este definită și reglementată prin lege inclusiv responsabilitatea beneficiarilor legali (adică a celor care se află la capătul ciclului de intelligence), de a lua și implementa decizii pe baza informațiilor proprii instituției pe care o conduc și a celor primite de la serviciile de informații, vom avea în continuare de a face cu un vid decizional și acțional pe care Serviciile vor avea tendința de a-l umple. Cu cât acest vid este mai mare și durează mai mult timp, cu atât se consolidează o structură paralelă de decizie și acțiune în stat care va avea, inevitabil, chipul și asemănarea șefilor structurilor de forță din sistemul de SN.
Așa a apărut statul paralel (deep state, etat profond ) sintagmă folosită si de către președinții Trump sau Macron, un fel de administrație paralelă ,ocultă si incontrolabilă care contracarează inițiativele guvernului având o agenda proprie .
Imixtiunile paralele ale serviciilor ar dispărea rapid dacă cei care sunt în poziție de decizie la nivel înalt ar avea o minimă cultură de securitate și ar ști ce înseamnă statul ca sistem și care sunt pârghiile de guvernare/administrare aflate la dispoziție și ar aplica un control adecvat , eficient, transparent și democratic asupra structurilor de securitate.
Avem prea multe sau prea puține Servicii de Informații?
In lume există de trei ori mai multe servicii de informații decat state, iar ele au fost tratate, pentru multă vreme, ca o excepție de la principiile transparenței si bunei guvernări. Mai sunt de actualitate, corespund necesităților din actuala etapă istorică și de dezvoltare a României? Cred că există multe suprapuneri de competențe între serviciile de informații aspect ce nu poate justifica cheltuirea banului public ,eficiența, responsabilitatea pe un anumit domeniu, dar mai ales creșterea bugetară de la an la an .
Nu cumva fiecare serviciu a încercat să-și aroge cât mai multe competențe, chiar dacă rațiunea înființării lor a fost/este alta? Cred că o restrângere a numărului de servicii de informații și reglementarea clară și precisă a atribuțiilor și competențelor acestora, fără posibilitate de interpretare sau ocolire a legii, ar asigura o mai bună funcționare a acestor instituții.
S-ar obține o eficiență operativă mai mare prin punerea în comun a resurselor și talentelor, o cheltuire mai rațională a banului public prin eliminarea activităților paralele/redundante, prin eliminarea rivalităților și a consumului de energie în direcții sterile.
In opinia mea punerea sub aceeași pălărie a SRI și SIE ar asigura o mai eficientă coordonare a activităților de intelligence pe linia asigurării SN.
Noua structură ar reprezenta un partener mai puternic pentru aliații noștrii din cadrul UE și NATO și un instrument mai puternic pentru asigurarea securității și prosperității țării. Cred că ar dobândi și o putere sporită de negociere și de influență pe plan extern dacă ar vorbi o singură voce.
La fel cred că serviciile de telecomunicații speciale (STS) ar putea să treacă in subordinea MAPN , cum și softul pentru alegeri ar trebui gestionat de către Biroul Electoral, ANCOM sau orice altă autoritate civilă.

RAZVAN IONESCU