You are currently viewing EDITORIAL: RELAȚIILE DOMNITORULUI VLAD ȚEPEȘ CU ORAȘELE BRAȘOV ȘI SIBIU ( PARTEA a II a)

EDITORIAL: RELAȚIILE DOMNITORULUI VLAD ȚEPEȘ CU ORAȘELE BRAȘOV ȘI SIBIU ( PARTEA a II a)

  • Post category:Editorial

La 13 martie 1457 Vlad Țepeș cerea sașilor din Sibiu să nu-i mai adăpostească pe dușmanii săi. Cel mai probabil, domnitorul făcea referire la Vlad Călugărul, învinuindu-i pe sași pentru susținerea acestuia. În aceste condiții, Vlad Țepeș a inițiat o acțiune de pedepsire a orașelor transilvănene, coroborată cu o altă acțiune militară, a cumnatului lui Iancu de Hunedoara, Mihail Szilagyi, îndreptată împotriva facțiunilor boierești din Transilvania, susținătoare ale regelui Ungariei Ladislau al V-lea, cu care Szilagyi era în conflict. Vlad Țepeș va pătrunde în Sibiu, va incendia satele Cașolț, Hosman și Satu Nou, ulterior pustiind și Țara Bârsei. Matei Cazacu afirmă faptul că, în urma unor astfel de raiduri, locuitorii unui sat, Mica, au fost uciși până la ultimul. Este foarte probabilă aserțiunea autorului, deoarece în acea perioadă se întâmpla frecvent ca foarte mulți oameni nevinovați, indiferent că erau copii, femei sau bărbați, să cadă victime șarjelor militare. În același timp, pedeapsa colectivă se practica, de asemenea, ea nefiind folosită doar de Vlad Țepeș.
Armistițiul încheiat la 23 noiembrie 1457, la Sighișoara, între Mihail Szilagyi și oamenii regelui Ladislau a inclus în cadrul tratativelor un delegat al Brașovului și Țării Bârsei, dar și o solie venită din partea lui Vlad Țepeș. Conform lui Nicolae Stoicescu, în acest context s-a ajuns la o înțelegere și între Țara Românească și orașul Brașov, ce presupunea înlăturarea pretendentului Dan, precum și restabilirea libertății comerțului pentru negustorii sași.
Dovada acestei înțelegeri ne-o dă scrisoarea din 1 decembrie 1457, trimisă de Vlad Țepeș, de la Rucăr, pârgarilor din Brașov, în care se arată că relațiile cu aceștia s-au îmbunătățit, iar libertatea comerțului este din nou acordată negustorilor sași. Referitor la reprezentanții Sibiului, se pare că aceștia și-au menținut atitudinea ostilă față de Vlad Țepeș, din moment ce, la 3 și 6 martie 1458, curtea din Buda, condusă acum de fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, Matia Corvin, aflat sub regența unchiului său Mihail Szilagyi îi sfătuia pe sibieni să înceteze provocările și să facă pace cu domnul român.
Începând cu anul 1459 aflăm că Vlad Țepeș a apelat din nou la măsurile comerciale protecționiste, acest lucru întâmplându-se ca urmare a acțiunii brașovenilor, care au început să desfășoare o bună parte a comerțului lor exterior prin Moldova. În octombrie 1458, după arestarea lui Mihail Szilagyi – o personă în care domnitorul muntean avea încredere-, noul rege, Matia Corvin, se va distanța în relațiile cu Vlad Țepeș, iar orașele din sudul Transilvaniei se vor subsuma acestei noi direcții politice. Brașovul îl va susține, din nou, la inițiativa regelui ungar, pe pretendentul Dan al III-lea.
Potrivit lui Ștefan Andreescu –cel mai avizat istoric care a scris despre Vlad Țepeș- campania lui Dan al III-lea pe teritoriul Țării Românești se pare că avut loc la începutul anului 1460, însă rezultatul acestei incursiuni -înainte de care Dan afirma cu emfază că are susținerea regelui Matia Corvin și a orașelor transilvănene-, a fost unul tragic pentru acesta. La 22 aprilie 1460 se știa deja, la Pesta, de înfrângerea și moartea lui Dan, cel care a fost decapitat de Țepeș. Riposta lui Vlad Țepeș asupra orașelor care l-au susținut pe pretendentul Dan nu s-a făcut prea mult așteptată. În cursul lunii mai a anului 1460 au fost prădate și incendiate satele din Țara Bârsei și chiar cetatea Brașovului. La 24 august 1460 Vlad Țepeș își va îndrepta atenția spre Amlaș și Țara Făgărașului pe care le va supune acelorași suplicii. Amintirea acestor incursiuni năprasnice ale lui Vlad, precum și a celor din 1457 nu vor fi uitate prea curând. Totuși, la 1 octombrie 1460, reprezentanții Brașovului deja făceau pace cu domnul Țării Românești. Încheierea acestei înțelegeri a fost constrânsă și de confruntările militare pe care Vlad se pregătea să le aibă cu turcii. Potrivit lui Șerban Papacostea, tot în octombrie 1460, așadar imediat după încheierea păcii cu Brașovul, domnul român va solicita sașilor și secuilor să-l ajute cu trupe în eventualitatea unui atac din partea Moldovei sau a Imperiului otoman.
Retras în Transilvania, după ce pierduse controlul asupra Țării Românești în urma conflictului cu sultanul Mehmed al II-lea, Vlad Țepeș va fi arestat de către regele Ungariei Matia Corvin la data de 26 noiembrie 1462 și va fi ținut captiv vreme de 12 ani. Nu voi aborda în acest articol culisele acestui episod. Trebuie spus că motivul invocat de către regele ungar pentru acțiunea sa ar fi acela al trădării cauzei creștine din partea domnitorului muntean, cel care era acuzat pe baza a trei scrisori trimise sultanului Mehmed, marelui vizir Mahmud și lui Ștefan cel Mare. Se spune că în așa zisa scrisoare trimisă de către Țepeș sultanului, acesta îi cerea iertare pentru toate faptele comise și se oferea să-l ajute să cucerească Transilvania, și chiar Ungaria. Majoritatea istoricilor s-au pus de acord cu privire la autenticitatea acestor scrisori – de la care s-au păstrat doar copiile acestora-, considerându-le un fals. Constantin Rezachevici opinează că autorul acestor scrisori ar fi fost un sas din zona Brașovului, Yohann Reudel.
În cele din urmă, contextul politic i-a adus împreună pe Matia Corvin, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare în lupta contra turcilor. La 7 octombrie 1476, din Brașov, Vlad Țepeș opera o schimbare în ceea ce privește politica economică promovată și acorda negustorilor sași libertatea comerțului în Țara Românească așa cum a fost din timpul bunicului său Mircea cel Bătrân, eliminând scala.
La data de 8 noiembrie 1476, în contextul reluării acțiunilor antiotomane, Vlad Țepeș va urca pentru a treia oară pe tronul Țării Românești, de la Târgoviște, beneficiind în lupta pentru înlăturarea lui Basarab Laiotă și de sașii din Transilvania care l-au însoțit pe Ștefan Bathory, voievodul Transilvaniei, în această campanie.
În încheiere, trebuie spus că relațiile pe care Vlad Țepeș le-a avut cu reprezentanții celor două puternice burguri din Transilvania au cunoscut atât momente favorabile, marcate printr-o colaborare economică și politică, cât și situații de cotitură, în care diferendele s-au manifestat într-o manieră violentă. Însă, toate aceste evenimente au apărut ca urmare a situației politice schimbătoare din vremea respectivă.

Prof. Alin Manole