You are currently viewing EDITORIAL: Biserica veche și monumentul eroilor din Racovița, județul Dâmbovița

EDITORIAL: Biserica veche și monumentul eroilor din Racovița, județul Dâmbovița

Biserica veche din Racovița, județul Dâmbovița, în formă de corabie cu două turle, având hramul Sf. Treimi și pe frontispiciu „Ochiul cel neadormit”, a fost ridicată din temelie în anul 1806 de Hagi Iane Anastasescu.  Acesta, era un negustor de origine macedoneană din Giurgiu, cu a cărui fiică Elena (1849-1921), s-a căsătorit boierul de origine greacă Ioan G. Dalles (1816-1886), care a intrat ulterior în posesia moșiilor Hăbeni și Racovița, ce aparținuseră partenerului de afaceri și totodată socrul său. Așa cum reiese din pisania bisericii, aceasta a fost reparată ulterior în timpul lui Spiridon Socolescu, iar în anul 1890 de către locuitorii comunei prin activitatea preotului Dumitru Popescu și cu contribuția Elenei I. Dalles și a lui Dimitrie Şambola, un fost arendaș al moșiei „Nuceteanca”, arhitecții bisericii fiind Ion Bălescu și Gheorghe Ionescu. În cimitirul vechi al bisericii, în spatele altarului, a existat o cruce din piatră cu o inscripție veche, unde era scris pentru eternitate: „Aici odihnesc oasele robului lui Dumnezeu, Toma Stănculescu, născut în comuna Rucăr și mort la 1864 și spre pomenire”. Tot aici se găsea și crucea lui Spiridon Socolescu cu data 1832; Toma Stănculescu și Spiridon Socolescu au fost arendașii moșiei Racovița.

În urma cercetărilor efectuate personal în interiorul bisericii în anul 2015, am descoperit un lucru inedit și aproape deloc cunoscut: pe unul dintre pereții altarului, stă scris pentru urmași: „Donată de familia General Toma Dumitrescu: Florica Angela fiică, Maria Rodica nepoată, Constantin ginere”. Trebuie amintit aici, că ultimul urmaș în viață al generalului Toma Dumitrescu, s-a stins din viață la 18 mai 2016, Stoica Dumitru fiind fiul Floarei Dumitrescu (sora generalului, căsătorită cu locotenentul Marin Stoica) și îngropat în cimitirul de la Racovița, alături de preotul Dumitru Popescu. Din nefericire, monumentul istoric și ctitoria lui Hagi Iane Anastasescu, se degradează pe zi ce trece, ajungând astăzi să fie o ruină lăsată uitării, și care pentru a se delimita de construcția noii biserici din Racovița, a fost îngrădită cu pânză verde de plasă!

Astăzi, în cimitirul nou din Curtea Bisericii, se găsesc mormintele preoților Dumitru Popescu și Silvestru Popescu, precum și al lui Ilie Georgescu, primul învățător al satului. De menționat mai este faptul că unul dintre cei opt copii ai preotului Dumitru Popescu, cel care a reparat biserica în 1890, este generalul de divizie Toma Dumitrescu (1877-1936). Din activitatea si cariera militară prodigioasă a acestuia, putem preciza faptul că a fost director (comandant) al Şcolii Superioare de Război  (1926), membru în delegația militară a Comisiei pregătitoare a Conferinței Dezarmării  (1926-1930), delegat militar în cadrul Conferinței Dezarmării organizată sub egida Societății Națiunilor (1932-1934), delegația României fiind condusă de către Nicolae Titulescu, unde a reprezentat cu competență interesele militare ale țării,  și nu în ultimul rând, generalul Toma Dumitrescu a fost comandantul Corpului IV Armată (1934).

În anul 1936, generalul Toma Dumitrescu neuitând de locurile natale, şi de cei de aici care au căzut eroic pe câmpul de luptă pentru dreptatea neamului şi întregirea Patriei în timpul primului război mondial, a sprijinit construirea unui monument al eroilor în incinta cimitirului din satul Racoviţa. Altarul credinţei şi cinstirii eroilor neamului,  are soclul din piatră de Albeşti, iar pe laturile sale sunt inscripţionate numele celor care s-au jertfit şi şi-au îndeplinit sfânta datorie de apărare a gliei străbune, din comuna Hăbeni, satele Hăbeni şi Racoviţa: Ostaşilor din comuna Hăbeni, morţi  în războiul de Întregirea neamului  1916-1919

Caporali: Toma Constantin, Marin Florea, Ioniţă Enache;

Sergenţi: Bucur Gheorghe,   Ilie Gheorghe, Băncilă Vasile;

Soldaţi: Nae Grigore, Popa Nicolae, Arsene Dumitru, Braşoveanu Dumitru, Cartan Nicolae, Porojan Nicolae, Radu Stoica, Ene Gheorghe, Bălan Ioan, Gheorghe Ion, Feticioiu Ion, Dumitru Nicolae, Gheorghe Ion, Dumitru Marin, Radu Dumitru, Coandă Andrei, Maria Stan, Stanciu Vasile, Niţă Ion, Guţă Dumitru, Cartan Gheorghe, Băncilă Enache, Ioniţă Nicolae, Ilie Alexandru,  Olteanu Grigore, Vlăsceanu Dumitru, Diţă Constantin, Florea C. Ioniţă, Diţă Dumitru, Crivăţ Dumitru, Pănoiu Ion, Stoica Radu, Rada Nicolae, Ion Dumitru, Crăciun Constantin, Ghiţă Gheorghe, Ion Ilie, Glăvănică Dumitru.

De asemenea, în partea centrală a monumentului, stă scris pentru eternitate numele fiului satului, care s-a dovedit a fi o distinsă personalitate militară a armatei române : „Monumentul eroilor din Racoviţa, s-a ridicat în anul 1936 prin subscripţie publică din iniţiativa şi cu concursul domnului general de divizie Toma Dumitrescu, comandantul Corpului IV Armată”.

Ceea ce atrage atenţia însă, a fost numărul mare de unităţi militare care s-au implicat direct în construirea monumentului eroilor din Racoviţa, alături de Ministrul de Interne, Ioan Inculeţ, Banca Naţională a României, consiliul local al comunei Hăbeni şi Prefectura Dâmboviţa: Regimentul 16 Dorobanţi, Regimentul 6 Vânători, Regimentul 39 Infanterie, Regimentul 13 Dorobanţi, Regimentul 29 Infanterie, Regimentul 8 Vânători Şi Regimentul 4 Vânători. Astfel, ministrul de interne al României întregite, Ioan Inculeţ a contribuit cu suma de 15 000 lei, consiliul local Hăbeni cu 2000 de lei, iar Prefectura Dâmboviţa cu 5000 de lei.

Sfinţirea şi inaugurarea monumentului s-a realizat cu mult fast în ziua de 3 octombrie 1937, în prezenţa membrilor comitetului pentru ridicarea monumentului, a clerului, a şcolilor (au fost prezenţi printre alţii, învăţătorii pensionari, Nicolae Mărculescu şi Constantinescu-Viişoara), a autorităţilor militare şi administrative din judeţul Dâmboviţa, în frunte cu prefectul Constantin Dănescu.

Din nefericire, tocmai iniţiatorul şi totodată preşedintele comitetului pentru ridicarea monumentului eroilor din Racoviţa, generalul Toma Dumitrescu nu a mai putut participa la grandioasa manifestare din 3 octombrie 1937, deoarece acesta decedase la data de 1 octombrie 1936, aşa cum reiese din actul nr. 699/1936, extras din Primăria Braşov, fiind înhumat ulterior la Bucureşti, în Cimitirul Bellu Militar.

Surse:

– Cornel Mărculescu, Un erou dâmboviţean uitat: generalul Toma Dumitrescu (1877-1936), în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, An XVI, nr. 1(59), Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2013;

  Idem, Din istoria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa. În memoria dascălilor noştri. File de monografie, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2015;

– Idem, Monumentul eroilor din satul Racovița, județul Dâmbovița, în „Historia”, An XVII, Nr. 189, octombrie, 2017;

– Idem, The surname of the Dalles family  from Bucșani, Dâmbovița county,    în vol. „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA Publisher, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu