SERIAL: Despre gramatică și alți termeni. O încercare veselă de a descoperi și învăța în profunzime termenii folosiți în gramatica limbii române.Episodul 12

You are currently viewing SERIAL: Despre gramatică și alți termeni. O încercare veselă de a descoperi și învăța în profunzime termenii folosiți în gramatica limbii române.Episodul 12

SERIAL: Despre gramatică și alți termeni. O încercare veselă de a descoperi și învăța în profunzime termenii folosiți în gramatica limbii române.Episodul 12

Post published:19 noiembrie 2024
Post category:Editorial / SERIAL

”Cele zece categorii de cuvinte”

Partea a cincea: ”verbul – categoriile gramaticale ale acestuia – modul”

În articolul precedent am vorbit despre diateză. Spuneam că ”diateza, modul și timpul sunt categorii gramaticale specifice verbului. Nu am uitat să vorbim nici despre categoria ”persoană” pe care o are și pronumele și nici despre categoria ”număr” care apare la toate părțile de vorbire flexibile.

Astăzi vom intra în lumea modurilor verbelor. Modul este ”modalitatea” în care vorbitorul își exprimă intenția de a folosi verbul. Dacă vrem să folosim verbul în mod real, vom spune: ”Eu cânt.” Dacă vrem să-l folosim în mod realizabil, vom spune: ”Eu să cânt.”, și dacă vrem să-l folosim într-un mod dorit sau condiționat, vom spune: ”Eu aș cânta.”

Modurile personale își schimbă forma după persoana la care se raportează (indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, imperativul). În schimb, cele nepersonale (infinitivul, participiul, supinul, gerunziul) nu își schimbă forma.

Indicativul este modul realității și ”indică” realitatea. Conjunctivul compus din ”con” care înseamnă ”cu” și ”joncțio” care înseamnă ”legătură”, este modul posibilității și face, prin folosirea conjuncției ”să”, joncțiunea verbului cu subiectul. Imperativul provine din latinescul ”imperare”, care înseamnă ”a conduce, a domina” și are legătură cu ordinul dat de o persoană cu autoritate. Infinitivul are legătură cu infinitul și astfel, nu ne permite să situăm cronologic acțiunea într-un anumit timp dat. Participiul ”participă” la acțiunea obiectului. Supinul provine din latinescul ”supinus” care înseamnă ”a sta pe spate” și duce la gândul că este inactiv, neschimbându-și forma în acord cu persoana care face acțiunea (Kuhner–Stegmann, 655). Gerunziul provine din latinescul ”gerundium – gero”, care înseamnă ”a gera”, ”a căra ceva sau pe cineva dintr-un loc sau altul” sau ”a fi dus la îndeplinire”, ”a administra”.